Weekend la Paris?

• Tweet

Joia trecută, înaintea meciului handbalistelor românce cu Norvegia, m-a sunat dubla campioană mondială Aurora Leonte. Era scandalizată de articolul unui cronicar, care susţinea că, în anii comunismului, marile performanțe ale sportului tricolor fuseseră obținute grație mai ales metodelor de teroare fizică și morală practicate de (unii) antrenori cu elevii lor.

Fosta mare jucătoare, astăzi o distinsă profesoară universitară retrasă la pensie, mă întreba, revoltată, cum e posibil să se scrie așa ceva, când știu bine ce atmosferă extraordinară a existat la loturile naționale în acei ani de glorie ai handbalului românesc, feminin și masculin deopotrivă, sub baghetele celebrilor antrenori care au fost Oprea Vlase, Niculae Nedef și Pilică Popescu. L-am scuzat pe confratele gazetar, punând afirmațiile sale pe seama tinereții, dar vă povestesc acest episod pentru că, iată, handbalul ne captivează din nou, cu Campionatul European din Franța, unde naționala României a pornit ca pretendentă la medalii.

O echipă de temut, în fruntea căreia se află Cristina Neagu, încoronată de trei ori cea mai bună jucătoare a lumii şi secundată de alte nume consacrate, ca Melinda Geiger, Valentina Ardean-Elisei, Aneta Udriștoiu, Laura Chiper și Crina Pintea, alături de care strălucesc mai tinerele Eliza Buceschi, Gabriela Perianu, Cristina Laslo, Denisa Dedu și Iulia Dumanska. O trupă redutabilă, așadar, în care antrenorul spaniol Martin Ambrus a reușit să împletească valoarea a două, dacă nu chiar trei generații și care a defilat în primele meciuri din grupă, cu corolarul care a fost înfrângerea Norvegiei (31-23), nimeni alta decât deținătoarea titlului european. Euforia acestui succes categoric ne-a costat însă, pentru că a venit eșecul în faţa vicecampioanei europene Olanda (24-29), după un joc în care ne-am prăbușit incredibil în repriza secundă, deși adversarele rămăseseră fără Nycke Groot, starul echipei, accidentată chiar la debutul întâlnirii! Atacul n-a mai funcționat, apărarea nici atât, iar pe deasupra au apărut și câteva erori de arbitraj ale surorilor Bonaventura, absolut inexplicabile, având în vedere valoarea și corectitudinea recunoscută a franțuzoaicelor.

Pentru a accede în semifinale, mai aveam de rezolvat - la ora când scriu această cronică - meciurile cu Spania și Ungaria, pe care sper să le fi câștigat între timp. Iar dacă pronosticul meu se va adeveri, Cristina, Eliza și celelalte fete ale noastre vor putea petrece weekend-ul la Paris, unde se vor consuma actele decisive ale Europenelor. Din cealaltă grupă era deja calificată naționala Rusiei, deținătoarea titlului olimpic, iar de pe locul secund cred că va veni, cum altfel?, echipa țării gazdă. Deci, ocupând a doua poziție din grupa noastră, puteam fi angajați în lupta pentru medalii, cu convingerea că elevele lui Ambrus merită să fie pe podiumul de premiere al acestui campionat continental. N-aș vrea să cobesc, dar mă obsedează povestea nefericită a locului doi, care ne-a jucat o festă și în preliminariile Europenelor de fotbal. Să sperăm, totuși, că handbalistele se vor dovedi din nou superioare fotbaliștilor noștri și se vor întoarce medaliate de la Paris, unde sunt oricum mai...en marche decât compatrioatele lui Macron!

P.S. M-am bucurat sincer de victoria FCSB în fața Viitorului lui Gică Hagi, la Pitești. A fost revanșa lui Becali în fața finului său, dar o revanșă pe care i-a oferit-o Dică, ridicând din nou steliștii în coasta clujenilor. Rămâne să vedem ce mai urmează, deși fotbalul ăsta din preajma Crăciunului și Revelionului numai fotbal nu e!

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)