ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Unirea Moldovei cu România - adevăruri care dor

Postat la: 14.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Unirea Moldovei cu România - adevăruri care dor

Ultimul discurs al fostului Traian Băsescu, cu privire la relația România - Moldova, dezvoltă o ipocrizie atât de deșănțată și revoltătoare, încât poate întoarce stomacul pe dos a milioane de români. Deorece respectivul ipochimen își permite să dea el sfaturi în privința unificării, când timp de zece ani - cât a fost chiriaș la Cotroceni - n-a făcut mai nimic și te miri ce în această privință.

În cadrul Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, care a început la data de 10 august anul curent (organizată sub auspiciile Institutului Cultural Român, Fundației pentru Românii de pretutindeni, Centrului European de studii Covasna-Harghita, Departamentului politici pentru relația cu românii de pretutindeni - MAE, și Episcopia ortodoxă a Covasnei și Harghitei), probabil dintr-o eroare de organizatorică, i s-a permis și președintelui de tristă amintire, Băsescu Traian, să ia cuvântul. Iar acesta a debitat niște enormități de-o ipocrizie atât de scandaloasă, încât nu pot fi trecute sub tăcere.

Groparul celor peste 250 de vapoare comerciale românești, ca să nu mai vorbim despre miile de vagoane și locomotive vândute la preț de fier vechi, al tăierii pensiilor și salarilor, precum și al păstoririi corupției politice la cel mai înalt nivel sub propria-i baghetă de scamator, a ajuns subit la concluzia că „un viitor temeinic al României se poate baza și pe reunificarea cu Republica Moldova". La care se adaugă alte multe enormități, asupra cărora ar fi sub demnitatea noastră să insistăm. Și asta, pentru simplul motiv că Băse ar fi avut pârghiile necesare, când era președinte, să întreprindă ceva pentru Unire - ori măcar să încerce -, dar l-a durut în cot atât de interesul național, cât și de cel al fraților noștri de peste Prut.

Și, poate, nu e singurul vinovat. Aceeași culpă i-o pot atribui și unei cumnate de-ale mele. În 1990, când atmosfera era încinsă pe străzile Capitalei, la fel ca și în alte orașe ale țării, i-am spus acesteia că ar fi bine să alipim Moldova, că e a noastră, iar noi suntem ai moldovenilor. Iar răspunsul cumnatei a fost unul de-a dreptul halucinant, la care nu m-aș fi așteptat în ruptul capului: că de ce să ne unim cu moldovenii, de vreme ce sunt săraci și ne-ar trage înapoi. De parcă n-ar fi fost tot români.

În anul 1991, exact în ziua în care aveau loc alegerile legislative în Republica Moldova, ziarul „Dreptatea" al țărăniștilor lui Corneliu Coposu și-a trimis doi corespondenți la Chișinău, unul dintre aceștia fiind subsemnatul. Am fost întorși de la graniță, de la Ungheni, de ofițeri KGB, oricât am protestat, la fel ca și numeroși studenți alăturați, care voiau să voteze cu democrația. O săptămână mai târziu m-am înfiltrat într-un grup de prietenie „România - Basarabia", împreună cu regretatul Virgil Tatomir de la TVR și alții de la România liberă și Adevărul, cărora nu le voi menționa numele - neavând acceptul lor -, fiind primiți într-o audiență de către proaspătul președinte Mircea Snegur.

Iar delegația noastră a ajuns în cadrul discuțiilor la incomoda întrebare: „Moldova vrea să se reunească cu țara?" Noul lider moldovean a cumpănit o vreme, după care a început să vorbească audienței pe un ton explicit, de parcă noi n-am fi fost capabili să-i înțelegem vorbele cu ușurință, exprimându-ne în aceeași limbă-mamă. „Dacă România vrea să se unească cu Moldova, după ce ne-a trădat de trei ori de-a lungul istoriei, n-are decât să ne înghită din punct de vedere economic, ne-a spus noul președinte. Ajutați-ne să ne explotăm resursele și să le vindem cum se cuvine, iar granițele vor dispărea de la sine, fără discursuri patriotarde și înfierbântate declarații de bună vecinătate."

Câtă dreptate a avut Snegur în urmă cu 24 de ani, cititorul este perfect abilitat să aprecieze. Câtă credibilitate are ipocritul Băsescu Traian, în aceeași privință a reunificării României Mari - care președinte, timp de zece ani a făcut jocurile Moscovei cu steagul american pe birou -, ori s-a temut prea mult, patologic, de Kremlin, același cititor este chemat să cântărească și să aprecieze. Iar de-aici încolo, noi nu mai avem nimic de adăugat.

Dan Coste

loading...
PUTETI CITI SI...

Unirea Moldovei cu România - adevăruri care dor

Postat la: 14.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Ultimul discurs al fostului Traian Băsescu, cu privire la relația România - Moldova, dezvoltă o ipocrizie atât de deșănțată și revoltătoare, încât poate întoarce stomacul pe dos a milioane de români. Deorece respectivul ipochimen își permite să dea el sfaturi în privința unificării, când timp de zece ani - cât a fost chiriaș la Cotroceni - n-a făcut mai nimic și te miri ce în această privință.

În cadrul Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, care a început la data de 10 august anul curent (organizată sub auspiciile Institutului Cultural Român, Fundației pentru Românii de pretutindeni, Centrului European de studii Covasna-Harghita, Departamentului politici pentru relația cu românii de pretutindeni - MAE, și Episcopia ortodoxă a Covasnei și Harghitei), probabil dintr-o eroare de organizatorică, i s-a permis și președintelui de tristă amintire, Băsescu Traian, să ia cuvântul. Iar acesta a debitat niște enormități de-o ipocrizie atât de scandaloasă, încât nu pot fi trecute sub tăcere.

Groparul celor peste 250 de vapoare comerciale românești, ca să nu mai vorbim despre miile de vagoane și locomotive vândute la preț de fier vechi, al tăierii pensiilor și salarilor, precum și al păstoririi corupției politice la cel mai înalt nivel sub propria-i baghetă de scamator, a ajuns subit la concluzia că „un viitor temeinic al României se poate baza și pe reunificarea cu Republica Moldova". La care se adaugă alte multe enormități, asupra cărora ar fi sub demnitatea noastră să insistăm. Și asta, pentru simplul motiv că Băse ar fi avut pârghiile necesare, când era președinte, să întreprindă ceva pentru Unire - ori măcar să încerce -, dar l-a durut în cot atât de interesul național, cât și de cel al fraților noștri de peste Prut.

Și, poate, nu e singurul vinovat. Aceeași culpă i-o pot atribui și unei cumnate de-ale mele. În 1990, când atmosfera era încinsă pe străzile Capitalei, la fel ca și în alte orașe ale țării, i-am spus acesteia că ar fi bine să alipim Moldova, că e a noastră, iar noi suntem ai moldovenilor. Iar răspunsul cumnatei a fost unul de-a dreptul halucinant, la care nu m-aș fi așteptat în ruptul capului: că de ce să ne unim cu moldovenii, de vreme ce sunt săraci și ne-ar trage înapoi. De parcă n-ar fi fost tot români.

În anul 1991, exact în ziua în care aveau loc alegerile legislative în Republica Moldova, ziarul „Dreptatea" al țărăniștilor lui Corneliu Coposu și-a trimis doi corespondenți la Chișinău, unul dintre aceștia fiind subsemnatul. Am fost întorși de la graniță, de la Ungheni, de ofițeri KGB, oricât am protestat, la fel ca și numeroși studenți alăturați, care voiau să voteze cu democrația. O săptămână mai târziu m-am înfiltrat într-un grup de prietenie „România - Basarabia", împreună cu regretatul Virgil Tatomir de la TVR și alții de la România liberă și Adevărul, cărora nu le voi menționa numele - neavând acceptul lor -, fiind primiți într-o audiență de către proaspătul președinte Mircea Snegur.

Iar delegația noastră a ajuns în cadrul discuțiilor la incomoda întrebare: „Moldova vrea să se reunească cu țara?" Noul lider moldovean a cumpănit o vreme, după care a început să vorbească audienței pe un ton explicit, de parcă noi n-am fi fost capabili să-i înțelegem vorbele cu ușurință, exprimându-ne în aceeași limbă-mamă. „Dacă România vrea să se unească cu Moldova, după ce ne-a trădat de trei ori de-a lungul istoriei, n-are decât să ne înghită din punct de vedere economic, ne-a spus noul președinte. Ajutați-ne să ne explotăm resursele și să le vindem cum se cuvine, iar granițele vor dispărea de la sine, fără discursuri patriotarde și înfierbântate declarații de bună vecinătate."

Câtă dreptate a avut Snegur în urmă cu 24 de ani, cititorul este perfect abilitat să aprecieze. Câtă credibilitate are ipocritul Băsescu Traian, în aceeași privință a reunificării României Mari - care președinte, timp de zece ani a făcut jocurile Moscovei cu steagul american pe birou -, ori s-a temut prea mult, patologic, de Kremlin, același cititor este chemat să cântărească și să aprecieze. Iar de-aici încolo, noi nu mai avem nimic de adăugat.

Dan Coste

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE