Uite Steaua, nu e Steaua!

• Tweet

Dacă tot ne aflăm în relache cu sezonul fotbalistic, la rampa de lansare a bârfelor se cultivă vârtos scandalul tembel al echipei Steaua, care nu mai are dreptul să poarte numele cu pricina! Decizia, care se duce și se tot întoarce de pe canalele complicate ale justiției noastre, nu e definitivă, urmând ca (tot) Înalta Curte să zică sau să (se) dezică de partea cui e dreptatea: a lui Gigi Becali sau a Armatei Române?!

Ca stelist din fragedă copilărie - trăind meciurile echipei de aur a CCA din chiar spatele porții lui Voinescu (sau Toma)! - cred că, în fața acestui scandal perpetuu, ar trebui să vă semnalez că exact în vara care vine se împlinesc 70 de ani de când, la 7 iunie 1947, Armata Regală a României înființa echipa de fotbal, sub numele de ASArmata. Și s-ar mai cuveni să amintim că, în august același an, echipa a fost trecută în subordinea Ministerului Apărării și promovată direct pe prima scenă, în locul formației "Carmen", exclusă din campionat pe motiv că era finanțată de faimosul Mociorniță, ștampilat deja ca dușman al poporului de regimul comunist !

Din 1950, denumirea clubului s-a schimbat în CCA (Casa Centrală a Armatei), fiind coordonat direct de... Generalul Nicolae Ceaușescu, iar din 1961 se ajunge la numele și renumele Steaua. Renume nu doar grație numeroaselor performanțe obținute de reprezentanții clubului militar în multe discipline, la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Europene, cât și sau mai ales câștigării Cupei Campionilor Europeni și Supercupei Europei de noua și cu adevărat marea "Echipă de aur"...

Am fost la Sevilla, lângă băieți, aplaudându-i și trăind acolo fenomenul Duckadam, am fost și la Monaco, lângă Gică Hagi și, tocmai de aceea, m-a durut abandonarea echipei, după 89. Devenise, însă, clar că Armata nu mai putea susține fotbalul de elită la nivelul exigențelor internaționale la care ajunsese Steaua europeană. Ce a urmat, se știe foarte bine, în sensul că, după acel trio care preluase finanțarea - George Becali, Pițurcă, Viorel Păunescu -, ultimii doi s-au retras, pentru a-i lăsa lui Becali grija și responsabilitatea salvării echipei, a numelui și renumelui acesteia. Deci, din 2003 și până astăzi, Steaua a însemnat Becali și numele Becali s-a confundat cu cel al Stelei, de-a lungul multor ani în care aproape tot restul cluburilor românești de fotbal s-au cam dus pe apa sâmbetei.

Drept răsplată, armata l-a tot hingherit pe cel care sărise să-i salveze, nu-i așa, partea de onoare care ținea de fotbal(?!), tîrâindu-l prin fel de fel de procese, interzicând accesul echipei la stadionul din Ghencea (modernizat tot de el!), răpindu-i sigla și, mai nou, chiar numele echipei! Stau și mă crucesc, întrebându-mă ce aș putea concluziona? Moralmente, e greu de înțeles de ce și, mai ales, cine a dat și a întreținut acest "Ordin de marș" contra lui Becali. O vrea cumva Armata Română, de profesioniști, să-și lase grijile amplificate de războiul rece și să se ocupe de fotbalul autohton, tocmai într-un moment în care se cere imperativ ca în noul Buget să i se atribuie 2% din PIB ?!

Firește că nu și că, deci, nu actuala conducere a MApN trebuie suspectată de acest prelungit joc murdar, al cărui rezultat nu poate fi decât îngroparea definitivă a echipei. Sigur, pot înțelege frustrările unor foști componenți ai echipei de aur, ca și sau mai ales extravaganțele lui Gigi, expresiile lui neatestate de româna literară și folosirea argoului de barieră, deși cam acesta e limbajul lumii fotbalului; mă dezgustă, însă, vocile ruginite și fleșcăite care-l repudiază pe Becali, garantând că, dacă-i vor lua locul și echipa, chiar în Liga I, vor răsturna munții, cât ai zice pește! Și nu mă refer aici la Colonelul Talpan, juristul militar care și-a făcut doar datoria, ci la cei care i-au ordonat ce și cum să pledeze în toate aceste procese! Contra lui Gigi repudiatul...

Horia Alexandrescu
Text preluat din România literară