Trump şi Iohannis, pas cu pas spre parteneriat imobiliar

• Tweet

Asimilarea este un fenomen firesc în natură. După mai bine de opt secole pe meleagurile carpatice, românizarea virtuţilor germanice este vizibilă, dar mai ales măsurabilă chiar şi la cei mai nepătaţi şi necorciţi urmaşi de viţă vrednică. Tocmai de aceea, adevăratele epitete transmise din moşi-strămoşi pentru hărnicie şi civilizaţie (despre cine alţii decât despre nemţii harnici şi românii leneşi?) au nevoie de dovezi limpezi care să confirme miezul de adevăr al miturilor populare.

Domnul Klaus Iohannis este exemplul rar şi pe cale de dispariţie al neamţului agonisitor. Slăbiciunea preşedintelui pentru imobile este expresia veselă a omului strângăreţ căruia, într-o ţară ca România, numai judecătorii îi se împotrivesc. Se vede treaba că magistraţii braşoveni de care se plânge domnul Iohannis au citit prea mult presa sibiană timp de zece ani, cât a durat procesul pentru un imobil al familiei astăzi prezidenţiale, şi şi-au pierdut independenţa şi imparţialitatea. Pe româneşte, kaput! Norocul lor (încă), nu şi inamovabilitatea. Cum nu de bătălii se teme un neamţ sadea, distinsul pârât doreşte strămutarea dosarului. Păi ce judecători avem în ţara asta? Simpli consumatori de ziare regionale care nu au organ să deducă de ce vrea media de la Bucureşti să-l transforme pe preşedinte în mascotă? Nein! Românii ştiu ce au reuşit: din speranţa pentru o viaţă mai bună şi dintr-o nesfîrşită milă pentru un adversar slab au ales personajul a cărui imagine sugera cel mai bine un pinguin bandajat.

Călăuză spre o Românie dreaptă şi echitabilă, apărător al Constituţiei şi om harnic, preşedintele a ajuns să fie hărţuit de nişte funcţionari ai statului de drept pentru o amărâtă de căsuţă? Că a meditat elevi la fizică sau că a meditat cândva asupra actelor care să-l ajute să devină proprietar fără bătaie de cap nu contează? Păi românii se pot mândri astăzi cu un suveran cu însuşiri de tycoon (mogul) imobiliar, iscusit revendicator de averi fabuloase, expresie vie a „lucrului bine făcut". În sfârşit, un preşedinte care strânge, nu risipeşte! Caracteristica domniei la suveranii noştri evidenţiază soiul curat al omului! Ultimul Hohenzollern repara maşini, primul Klaus adună imobile pentru fostul Grup Etnic German şi biserica evanghelică şi catolică, iar Băsescu ne-a uşurat de flota comercială.

Nu putem exclude că vizita subsecretarului de stat american Victoria Nuland la Bucureşti are legătură cu şansele de succes ale colegului imobiliar Donald Trump la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Oare vor americanii să se consulte cu o altă răţuşcă latifundiară ajunsă şef de stat? De ce nu? Klaus Iohannis are doar vreo şase case, însă a favorizat retrocedări de ordinul miliardelor, lucru care îl plasează în panteonul breslei imobiliare două trepte peste afaceristul american. De ce nu şi-ar dori SUA un astfel de destoinic gospodar? Diferenţa între noi şi americani este că românul e cârcotaş şi nu vede tot binele pe care preşedintele îl face. Când am mai avut noi un domnitor care să fi făcut vreunei biserici atâta mult bine precum Klaus Iohannis, un fel de Gigi Becali la puterea a zecea, dar care nu a tuns oi ca să facă pomeni?
... Din acest motiv, trebuie să câştige Trump. După parteneriatul strategic ar urma unul imobiliar. Lucru bine făcut, deja, şi iniţiat de preşedintele nostru în Florida. Un vizionar...

Radu Golban