ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Teroristul de la seral

Postat la: 16.02.2019 | Scris de: ZIUA NEWS

Teroristul de la seral

Aseară, târziu, m-am oprit din scris ca să urmăresc mai atent evenimentele care se derulau în direct la postul de televiziune ROMÂNIA TV. Era vorba de o amenințare cu bombă în redacție.

A existat o perioadă în care tratam în bășcălie astfel de subiecte, chiar persiflam, în stilul meu caracteristic, situațiile de acest gen. Mai ales cele cu valiza lăsată în drum! În gașcă, poanta era că te-a dat soacra afară din casă! Dar și într-o cârciumă, la "Gogoșarul", în București, de unde nu am plecat, cu prietenul meu, Sorin Bălan, până nu am băut tot vinul pe care îl adusesem de la Constanța! În ciuda amenințărilor cu bomba! Ce-i drept, la acea oră, într-o partitură oarecum mai primitivă.

De când cu terorismul în floare, mă refer la terorismul de pretutindeni, sunt atent la orice mișcare. Mai ales când este vorba de amenințări la adresa presei! Amenințări care se aud din ce în ce mai des peste tot. Nu neapărat cu bombă. "Dacă mai scrii despre mine, te împușc în picior!" îmi spunea un celebru interlop plecat pe lumea cealată. Un altul mi-a transmis următorul mesaj: "Scriitorule, o să îți tai degetele!"

Subiectul de aseară m-a captat brusc în momentul în care s-a anunțat că prezumtivul terorist, cu ghilimele în întreg articolul, este un fost gazetar! Urmăresc de multă vreme acest fenomen, chiar dacă el nu se rezumă direct la amenințări cu bomba... Dar cu amenințări directe la telefon, în față sau în scris... Surprinzător, în cazul meu, nu s-a autosesizat nimeni! Deși un oarecare individ a scris că e timpul să îni fac bilanțul și să mă pregătesc de plecare pe lumea cealaltă! Nu mă tem de individul în cauză, nici de alții ca el, dovadă că am continuat și continui să scriu.

Chestiunea care mă pune serios pe gânduri este faptul că așa-zișii teroriști sunt așa-ziși gazetari de profesie, chiar dacă sunt pensionați. Aceste personaje sinistre aprind și întrețin starea de violență în societate! Din păcate, foști sau actuali jurnaliști au intrat în pielea unor teroriști autentici. Atitudinea lor este generată de o intensă stare de frustrare. Stau și mă gândesc, dacă aș fi ca ei, eu cum ar fi trebuit să mă comport?

După 27 de ani de muncă la "România liberă", într-o zi, am primit o hârtiuță pe care scria că raporturile noastre contractuale etc. ÎNCETEAZĂ! Nu numai că încetează pur și simplu, dar onor conducerea de la momentul respectiv a uitat să îmi achite salarii restante în valoare de peste 170 de milioane lei vechi! Pe care nu i-am mai văzut niciodată! După aceea, a urmat mizeria de comportament a unor așa-ziși colegi sau prieteni, unul dintre ei fiind Cristian Hagi, care s-a rătăcit deja în hățișurile anonimatului...

La o situație de genul acesta, unii cedează cu capul și e posibil să acționeze precum teroristul, între ghilimele, de aseară, ca să mă întorc la subiect. Sigur, dacă a făcut ce se spune că a făcut, e grav și nu are nici o scuză! Mai ales în calitatea sa de vechi și experimentat ziarist. Dacă ar fi fost un "puțoi", un neștiutor de carte, un gazetar fără experiență, o haimana, poate că eram cu toții mai indulgenți cu el! Dar, din păcate, teroristul, păstrez ghilimelele, a pus în stare de alarmă o țară întreagă și un post de televiziune.

Domnia sa a lucrat în media și știe ce înseamnă panica pe holurile și în studiourile din incinta ROMÂNIA TV. Cu atât mai mult este de neînțeles gestul său!
Întâmplător îl cunosc oarecum pe Ioan Alexandru Tătar. Am fost colegi de facultate un an de zile, primul an. După care el s-a retras la seral, unde nu era obligat să se prezinte în fiecare zi la cursuri. Din câte am înțeles, la vremea respectivă, avea deja doi sau trei copii și o situație destul de grea acasă, motiv pentru care a și renunțat la cursurile de zi. Era o fire cazonă, puțin dură, dar nu îmi amintesc dacă era scandalagiu sau nu...

Oricum. Nu se potrivea cu gașca noastră de nebuni, care nu iertam nici o cârciumă din București. La sfârșit de săptămână, el se ducea ca un familist exemplar acasă, undeva, în provincie. Cred că naveta l-a determinat să renunțe la cursurile la zi. De aceea, cînd s-a mutat la seral, nimeni dintre noi, din totalul de 20 de studenți la zi câți eram, nu a plâns după el! Din când în când, mai venea pe terenul de sport ca să joace un meci de fotbal cu noi. Era microbist. Cred că a lucrat o vreme și în presa sportivă, dacă nu cumva în calitate de comentator sportiv la radio. Nu pun mâna în foc, dar cred că a venit la Timișoara, unde s-a stabilit definitiv, din Valea Jiului. Nu sunt sigur, pentru că au trecut foarte mulți ani.

Când venea vorba de meseria de gazetar, era un tip serios, pe care nu trebuia să îl împingi de la spate ca să își facă treaba...Cred că a colindat, profesional vorbind, întreaga țară! Nu am ținut legătura absolut deloc. Cred că, după terminarea facultății, ne-am mai văzut doar o singură dată, cu totul întâmplător...
L-am revăzut, vineri seara, pe micile ecrane. Dar de partea cealaltă a microfonului, în postura incredibilă a suspectului supus unui tir de întrebări, așa cum proceda și el cînd se afla în exercițiul funcțiunii.

Vineri seara, l-am sunat pe Sorin Ovidiu Bălan. L-am întrebat: "Știi cine este teroristul?" Nu știu dacă a rămas mut de uimire, dar între noi s-a așternut o liniște nefirească. Așa pățesc ori de câte ori mă pune dracul să anunț eu veștile proaste...

Lucian Cristea

 

loading...
PUTETI CITI SI...

Teroristul de la seral

Postat la: 16.02.2019 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Aseară, târziu, m-am oprit din scris ca să urmăresc mai atent evenimentele care se derulau în direct la postul de televiziune ROMÂNIA TV. Era vorba de o amenințare cu bombă în redacție.

A existat o perioadă în care tratam în bășcălie astfel de subiecte, chiar persiflam, în stilul meu caracteristic, situațiile de acest gen. Mai ales cele cu valiza lăsată în drum! În gașcă, poanta era că te-a dat soacra afară din casă! Dar și într-o cârciumă, la "Gogoșarul", în București, de unde nu am plecat, cu prietenul meu, Sorin Bălan, până nu am băut tot vinul pe care îl adusesem de la Constanța! În ciuda amenințărilor cu bomba! Ce-i drept, la acea oră, într-o partitură oarecum mai primitivă.

De când cu terorismul în floare, mă refer la terorismul de pretutindeni, sunt atent la orice mișcare. Mai ales când este vorba de amenințări la adresa presei! Amenințări care se aud din ce în ce mai des peste tot. Nu neapărat cu bombă. "Dacă mai scrii despre mine, te împușc în picior!" îmi spunea un celebru interlop plecat pe lumea cealată. Un altul mi-a transmis următorul mesaj: "Scriitorule, o să îți tai degetele!"

Subiectul de aseară m-a captat brusc în momentul în care s-a anunțat că prezumtivul terorist, cu ghilimele în întreg articolul, este un fost gazetar! Urmăresc de multă vreme acest fenomen, chiar dacă el nu se rezumă direct la amenințări cu bomba... Dar cu amenințări directe la telefon, în față sau în scris... Surprinzător, în cazul meu, nu s-a autosesizat nimeni! Deși un oarecare individ a scris că e timpul să îni fac bilanțul și să mă pregătesc de plecare pe lumea cealaltă! Nu mă tem de individul în cauză, nici de alții ca el, dovadă că am continuat și continui să scriu.

Chestiunea care mă pune serios pe gânduri este faptul că așa-zișii teroriști sunt așa-ziși gazetari de profesie, chiar dacă sunt pensionați. Aceste personaje sinistre aprind și întrețin starea de violență în societate! Din păcate, foști sau actuali jurnaliști au intrat în pielea unor teroriști autentici. Atitudinea lor este generată de o intensă stare de frustrare. Stau și mă gândesc, dacă aș fi ca ei, eu cum ar fi trebuit să mă comport?

După 27 de ani de muncă la "România liberă", într-o zi, am primit o hârtiuță pe care scria că raporturile noastre contractuale etc. ÎNCETEAZĂ! Nu numai că încetează pur și simplu, dar onor conducerea de la momentul respectiv a uitat să îmi achite salarii restante în valoare de peste 170 de milioane lei vechi! Pe care nu i-am mai văzut niciodată! După aceea, a urmat mizeria de comportament a unor așa-ziși colegi sau prieteni, unul dintre ei fiind Cristian Hagi, care s-a rătăcit deja în hățișurile anonimatului...

La o situație de genul acesta, unii cedează cu capul și e posibil să acționeze precum teroristul, între ghilimele, de aseară, ca să mă întorc la subiect. Sigur, dacă a făcut ce se spune că a făcut, e grav și nu are nici o scuză! Mai ales în calitatea sa de vechi și experimentat ziarist. Dacă ar fi fost un "puțoi", un neștiutor de carte, un gazetar fără experiență, o haimana, poate că eram cu toții mai indulgenți cu el! Dar, din păcate, teroristul, păstrez ghilimelele, a pus în stare de alarmă o țară întreagă și un post de televiziune.

Domnia sa a lucrat în media și știe ce înseamnă panica pe holurile și în studiourile din incinta ROMÂNIA TV. Cu atât mai mult este de neînțeles gestul său!
Întâmplător îl cunosc oarecum pe Ioan Alexandru Tătar. Am fost colegi de facultate un an de zile, primul an. După care el s-a retras la seral, unde nu era obligat să se prezinte în fiecare zi la cursuri. Din câte am înțeles, la vremea respectivă, avea deja doi sau trei copii și o situație destul de grea acasă, motiv pentru care a și renunțat la cursurile de zi. Era o fire cazonă, puțin dură, dar nu îmi amintesc dacă era scandalagiu sau nu...

Oricum. Nu se potrivea cu gașca noastră de nebuni, care nu iertam nici o cârciumă din București. La sfârșit de săptămână, el se ducea ca un familist exemplar acasă, undeva, în provincie. Cred că naveta l-a determinat să renunțe la cursurile la zi. De aceea, cînd s-a mutat la seral, nimeni dintre noi, din totalul de 20 de studenți la zi câți eram, nu a plâns după el! Din când în când, mai venea pe terenul de sport ca să joace un meci de fotbal cu noi. Era microbist. Cred că a lucrat o vreme și în presa sportivă, dacă nu cumva în calitate de comentator sportiv la radio. Nu pun mâna în foc, dar cred că a venit la Timișoara, unde s-a stabilit definitiv, din Valea Jiului. Nu sunt sigur, pentru că au trecut foarte mulți ani.

Când venea vorba de meseria de gazetar, era un tip serios, pe care nu trebuia să îl împingi de la spate ca să își facă treaba...Cred că a colindat, profesional vorbind, întreaga țară! Nu am ținut legătura absolut deloc. Cred că, după terminarea facultății, ne-am mai văzut doar o singură dată, cu totul întâmplător...
L-am revăzut, vineri seara, pe micile ecrane. Dar de partea cealaltă a microfonului, în postura incredibilă a suspectului supus unui tir de întrebări, așa cum proceda și el cînd se afla în exercițiul funcțiunii.

Vineri seara, l-am sunat pe Sorin Ovidiu Bălan. L-am întrebat: "Știi cine este teroristul?" Nu știu dacă a rămas mut de uimire, dar între noi s-a așternut o liniște nefirească. Așa pățesc ori de câte ori mă pune dracul să anunț eu veștile proaste...

Lucian Cristea

 

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE