Sondajul minte poporul

• Tweet

Că tot suntem în prag de alegeri locale, iar o televiziune a comandat un sondaj IRES, care poate influența în mod covârșitor alegătorii, să vedem ce se poate ascunde în spatele acestui demers. Ori, poate, este vorba despre o mașinațiune prin care sunt finanțate anumite interese, fiind rostogolite sume importante de bani, sub aparența legalității.

DG24 a contractat cu Institutul Român pentru Evaluare și Strategie, previzionarea preferințelor alegătorilor în ceea ce privește funcțiile de primari ai marilor urbe și a Capitalei. Cu mențiunea că nu este singura instituție care s-a ocupat până acum, ori se ocupă și la momentul actual, cu așa ceva. De unde s-a născut o serie-ntreagă de știri, creându-se impresia că onor câștigătorii alegerilor sunt desemnați la TV înainte de vot.

Sondajul a fost realizat telefonic, pe un EȘANTION REPREZENTATIV de minimum 1.100 de alegători. Aha, deci REPREZENTATIV, ceea ce implică criterii de vârstă în primul rând, poate și sex, ocupație, educație etc. Hopa, dar cum au asigurat realizatorii sondajului atare reprezentativitate prin telefon, se pune întrebarea? În urma analizei noastre au rezultat două posibilități. 1.: „Sondorii" au cunoscut datele personale ale alegătorilor pe care i-au sunat, astfel încât să fie reprezentativi, ceea ce contravine flagrant Legii nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Și 2.: N-au cunoscut datele respondenților, formând numere de telefon în mod aleatoriu. Ceea ce înseamnă că, pentru asigurarea reprezentativității răspunsurilor primite, s-au efectuat sumedenie de apeluri, după care operatorii le-au selectat, ca să convină celui care a plătit sondajul.

În aceste circumstanțe, cât de credibil poate fi un sondaj de opinie, referitor la preferințele de vot înaintea unor alegeri? Și ce se ascunde în spatele acestui demers dubios, practicat - de altfel - în toate țările civilizate, dacă nu influențarea electoratului ori rostogolirea unor importante sume de bani? Pe urmă, ar mai fi ceva: marja de eroare a sondajelor este fix stabilită la plus/minus 3%, adică într-o marjă de 6%. Care marjă n-a fost niciodată până acum, în cazul sondajelor anterioare, confirmată ori infirmată de vreo autoritate a statului ori de aiurea. La fel cum, niciodată până-n prezent, nu s-a efectuat vreun sondaj de opinie în ceea ce privește încrederea populației în astfel de sondaje, pe un eșantion reprezentativ al populației. Situație-n care ar fi legitim să ne întrebăm: aceste sondaje, în plină campanie electorală, sunt ori nu sunt constituționale sau măcar legale?

Ca o paranteză, înaintea duminicii orbului (20 mai) din anul de grație 1990, o instituție străină de prestigiu în sondarea opiniei publice a fost angajată de către FSN să efectueze un sondaj preelectoral de opinie. Marja de eroare asigurată: 2%. După alegeri, s-a dovedit că respectiva marjă de eroare a fost de peste 4%, pentru simplul motiv că alegătorul una a declarat când a intrat la urne, și cu totul altceva a votat, din diverse temeri și considerente. Ceea ce se întâmplă și azi. Instituția cu pricina a părăsit România după acest fiasco contabilizat în secret, iar responsabilii au jurat că nu vor mai călca în veci în țara noastră, unde credibilitatea le-a fost dată peste cap.

În concluzie, de ce și pentru ce sunt acceptate ca legale sondajele electorale? Ce interese se ascund în spatele respectivelor mașinațiuni și cui profită acestea? Care este motivul din care așa-zisele sondaje sunt efectuate telefonic și nu pe stradă, așa cum ar fi ceva mai normal? Tot atâtea întrebări legitime - ce nasc îndoieli majore cu privire la corectitudinea și legalitatea sondajelor -, cărora dacă alegătorul cinstit nu le poate afla un răspuns, măcar trebuie să-i stârnească îndoieli majore.

Dan Coste