Scrisorile de aşteptare uitate de Bușe

• Tweet

Ceea ce se întâmplă acum cu cele 53 de entităţi aflte sub tutela Ministerului Transporturilor condus de către tehnocratul Sorin Bușe pare o scenetă desprinsă din „O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale.

Mai multe companii din subordinea Ministerului Transporturilor s-au trezit de ceva timp că au la conducere un manager căruia i s-a prelungit mandatul cu patru luni sau cu 60 de zile, deşi, conform OUG 109/2011- privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice şi a Legii nr. 111/2016 pentru aprobarea acestei ordonanţe, se dorea şi, se putea legal, prelungirea cu încă patru ani. Dar, ignorarea, poate cu bună ştiinţă, a prevederilor OUG 109/2011şi a Legii nr. 111/2016 pentru aprobarea OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor, de către conducerea Ministerului Transporturilor, în frunte cu ministrul Sorin Bușe, a condus la blocarea activităţii a majorităţii celor 53 de entităţi din subordine.

Legea nr. 111/2016 prevede că numirea unui manager sau a administratorilor trebuie să se facă numai cu existenţa unei scrisoari de aşteptare. Astfel, articolul 2, alineatul 6 al Legii 111/2016 stipulează clar: "scrisoare de aşteptări - document de lucru prin care autoritatea publică tutelară, în consultare cu orice acţionari reprezentând, individual sau împreună, 5% din capitalul social al întreprinderii publice, stabileşte performanţele aşteptate de la organele de administrare şi conducere ale întreprinderii publice, precum şi politică autorităţii publice tutelare privind întreprinderile publice care au obligaţii specifice legate de asigurarea serviciului public, pentru o perioadă de cel puţin 4 ani".

Mai mult, alineatul 7 prevede că „declaraţie de intenţie - document de lucru întocmit pe baza elementelor din scrisoarea de aşteptări şi a informaţiilor publice legate de activitatea întreprinderii publice, prin care candidaţii pentru postul de administrator, precum şi candidaţii pentru postul de director, selectaţi şi înscrişi în lista scurtă, îşi prezintă viziunea sau programul privind dezvoltarea întreprinderii publice. Declaraţia de intenţie se prezintă în scris de către fiecare dintre candidaţi şi este parte componentă a evaluării finale a acestora pentru clasificare şi numire;".

În plus, la articolul 3, alineatul 1 al aceleiaşi legii se menţionează că trebuie „să întocmească scrisoarea de aşteptări şi să o publice pe pagina proprie de internet pentru a fi luată la cunoştinţă de candidaţii la postul de administrator sau director aflaţi pe lista scurtă." Ori fără această scrisoare de aşteptare, numirea managerului şi a administratorilor companiilor de sub tutela Ministerului Transporturilor, pe o perioada de patru ani, nu este posibilă. Însă, ministrul Transporturilor Sorin Bușe a tergiversat semnarea scrisorilor de aşteptare şi, automat, nu există postat pe site un asemenea document.

Dar, nu ministrul Sorin Bușe este principalul vinovat pentru blocare activităţii unor companii prin nesemnarea scrisorilor de aşteptare, ci un grup de patru-cinci directori din Ministerul Transporturilor (Anişoara Cornila, Petre Neacşa, Mariana Ioniţă, Petre Mărculeț), în frunte cu secretarul general George Dionisie, care de ani de zile tergiversează, trag sforile şi blochează emiterea unor documente în funcţie de anumite interese.

Practic, Sorin Bușe este acum în rolul lui Trahanache din „O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale: „Şi nu te mai turbura, neică, pentru fitece mișelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeala, trebuie să ai (cu fineță) puţintică răbdare...". Şi întradevăr, Bușe a respectat vorbele lui Trahanache, lăsând pe umerii viitorului ministru al Transporturilor să emită mult aşteptatele scrisori de aşteptare pentru numire sau reconfirmarea unor directori şi administratori la acele entităţii aflate sub incidenţa OUG 109/2011. Adică, rămâne ca-n gară sau cum spunea Caţavencu „Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri de clopotniţă, stimabile!".

Ion Teleanu