Ronini in bataia vantului

• Tweet

"Cand ne vor arde cartile in public?" - se intituleaza un text al d-lui. Radu Calin Cristea "jurnalist si scriitor" -, publicat pe site ul televiziunii Antena3. Un text in care acest domn isi manifesta amaraciunea pentru ca in emisiunea mea de vinerea trecuta, ora 21,36-21,38 (deh, scrupulozitate de scriitor, in solda la CNA!), as fi aruncat si as fi scuipat pe cartea d-sale. Mai adaug si faptul de a si fi permis intr un mod agresiv sa-l traga la raspundere pe invitatul meu din acea seara, dl profesor Vlad Nistor pentru demnitatea de a sustine, elegant, ca intotdeauna, fapul ca mai ales un scriitor, nu poate pedepsi cuvantul liber cu odioasa cenzura initiata de dl Cristea, la adresa Realitatii tv.

Pentru ca pare a fi uitat ceea ce am spus inainte de a apela la acest gest (cu care nici eu nu m-am simtit confortabil!), ma vad nevoit sa amintesc tuturor contextul. Am spus ca daca cineva, oricine anume din CNA ar fi propus suspendarea (cenzura) emisiei postului Realitatea tv, n-as fi avut nici o problema. Dar cand acel cineva este, asa cum chiar d-sa isi spune, ziarist si scriitor, atunci avem o problema. Sa fii de 45 de ani ziarist si scriitor presupune ca primii 15 ani unei astfel de cariere sa se fi desfasurat in regimul "de larga respiratie democratica al lui Ceausescu", si a Securitatii. In care, desigur dl R.C. Cristea a avut ocazia sa afle si sa stie exact ce anume insemna CENZURA. Iar daca un astfel de "scriitor si jurnalist" poate propune cenzurarea unui post de televiziune in anul de gratie in care traim, atunci, chiar si eu, care nu am state atat de vechi in jurnalism precum dl R C Cristea, si nici scriitor nu sunt, am voie, sa consider opera d-sale ca fiind doar propaganda, neconforma cu caracterul autorului.

Un astfel de gest poate anula si pune la indoiala orice scriere si orice opera. Poate ca gresesc, dar aici va fi fiind de vina faptul ca eu si multi altii care ne-am incapatanat sa gandim scriind dupa 89', fara a fi avut increderea Partidului Comunist Roman si a Securitatii de a activa in randul jurnalistilor dinainte de Lovitura de stat. Cartea, e drept, nu are nici o vina, fiind un fel de cronologie a tot ce s a intamplat mizerabil si cautionat de mari intelectuali in vremea lui Basescu, si a noastra. Dar cu ce anume se diferentiaza autorul acestei carti de intelectualii ascunsi sub poalele celui care a distrus Romania, el insusi ajuns acum sub patronajul politic al discipolului marinarului, dl. Dragnea? Ce pot astepta fanii marelui scriitor si Jurnalist in viitor? Oglinda faptelor petrecute in vremea lui Dragnea, probabil. Ma intreb, asadar, ce va mai putea reprezenta opera (daca ea exista) acestui scriitor si jurnalist, care asemeni scriitorilor, jurnalistilor si "moralistilor" abonati la aeronava prezidentiala a dlui Basescu, (tot cu state vechi de scriitori- transformati in anticomunisti dupa 89') isi cauta periodic stapani politici? L-am deranjat, noi cei de la Realitatea pe Dragnea? A si sarit SCRIITORUL SI JURNALISTUL, DE 45 DE ANI sa inchida televiziunea. Or, pe acest gest se poate scuipa.

In orice caz, "drama" intelectualului sluga presupune un risc. Acela de a ajunge din cand in cand fara stapan. Exact asa cum pateau roninii. Ronin este acel samurai fara stapan sau maestru din perioada Japoniei feudale. Un samurai devenea ronin (vagabond) dupa moartea stapanului sau sau dupa ce isi pierdea privilegiile si era concediat. De obicei un ronin isi gasea cu greu un nou stapan, pentru ca veneticilor li se acorda cu greu incredere.(wikipedia.org)

Ma amuza pana la greata cei care nu si mai dadeau rand sa l omagieze si sa-l aplaude pe Traian Basescu. Tot scriitori si tot jurnalisti. Zece ani n-au facut altceva decat sa aplaude (dezinteresat, desigur!) pe mai toate slugile mai mult sau mai putin penale ale acestui presedinte scelerat, incepand cu dna Udrea, trecand prin dnii Videanu si terminand cu Blaga sau altii, ejusdem farinae... Ma intreb cum si au gasit cu totii, deodata, parca la un semn, vocatia de aparatori ai justitiei, ai Statului de drept si a europenismului. Cand slugile marinarului devalizau tara sub ochii romanilor si distrugeau justitia, acesti domni simpatici, - scriitori si jurnalisti -, faceau sluj si sarutau urmele pasilor udrei; acum se amesteca printe protestatari, doar-doar o uita lumea activitatea lor jurnalistica din ultimul deceniu. Nu ma deranjeaza ca acum sunt inregimentati undercover in masa amorfa de manevra a scursurilor regrupate (si acestia niste ronini!) din Servicii. Pot sa inteleg actiunile disperate ale acestor oameni. Fiinte fragile, ramase fara stapan dupa ce dl Hellwig a maturat putin institutia care o luase razna, simt nevoia sa fie, si ei, undeva. Sa "se vada". Sa nu i manance anonimatul carora sunt sortiti. Inteleg si asta.

Imi plac acesti ronini ai durerii, care cauta infrigurati stapani noi, dupa chipul si asemanatea lor. De la Basescu, la Ciolos, via generalul Coldea. Dar, parca e, totusi, prea jos: Ciolos, un ronin de birou, osciland intre PUNR-ul verde, franco-europenismul spiralo-ureic, si securismul subtire transmis din generatie in generatie, care vrea sa prosteasca oamenii disperati care nu mai au cu cine vota intre atatea securisme prost mascate.

Revenind: cum dl Johannis nu a facut un lucru esential, debasificarea institutiilor Statului, a propriului partid (macar!) si pacificarea Romaniei, ramane asadar ca acesti ronini stingheri, visand la eternizarea in politica, ocuparea pozitiilor de directori de constiinta ai neamului, pensii mari sau stipendii bunicele sa otraveasca in continuare viata romanilor. Fiecare pe vocea lui, mai baritonala sau mai pitigaiata, mai balbaita sau mai duhnitoare de transpiratie, continua sa si serveasca niste stapani iluzorii. In politica, in scris sau jurnalism. Si sa faca exercitii mai reusite sau mai false de "captatio benevolentiae", doar, doar vor nimeri stapani generosi. Fiindca nu toti roninii dispun de un HONJO MASAMUNE, nici scriitorii, nici analistii sau jurnalistii despre care vorbim nu invartesc cuvantul cu talent.

Majoritatea cred ca daca pun unul dupa altul cuvinte in asa-zise carti, pe ecranul computerului sau la televiziuni, asta ii face automat scriitori, directori de constiinta ai neamului, sau ziaristi. Fara talent, si o minima morala, (puschea pe limba!), totul e in zadar. Blestemul e ca vor ramane niste bieti ronini fara noroc... Si, ca sa nu raman dator cu raspunsul pentru dl. R.C. Cristea: nu va ingrijorati, d-le scriitor. Va vom arde, poate, cartile atunci cand vor exista!

Octavian Hoandra

***
HONJO MASAMUNE - sabie celebra, care a apartinul generalului Yamashita, a carei lama a fost forjata de celebrul maestru fierar Fujiwara Kanegana intre anii 1640-1689.