ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




România, în ochiul ciclonului

Postat la: 22.07.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

România, în ochiul ciclonului

Flancul sud-estic NATO sare în aer. El stă pe trei piloni. Polonia la nord, Turcia la sud, iar România la centru. Dintre cele trei state, în mod evident, cea mai importantă prezentă militară este a Turciei. Dar acest trepied s-a rupt. Condiția sine qua non a existenței sale era parteneriatul consolidat cu Statele Unite și atașamentul față de valorile Uniunii Europene.

Nu întâmplător, în 2012, la summitul de la Chicago, a fost creată, între aceste state, o trilaterală. Următoarele trilaterale s-au desfășurat la Izmir, Varșovia, București și Ankara. Ce se va întâmpla fără această trilaterală și în condițiile în care barajul militar de pe flancul sud-estic este spart? Ne aflăm într-o situație pe cât de stranie, pe atât de periculoasă. A doua forță NATO după cea a Statelor Unite și cel mai important partener militar al României din flancul sud-estic, Turcia, se despride vertiginos din orbita NATO, fiind pe cale de a construi un nou parteneriat. Cu Federația Rusă. Și cu Iranul. Si poate, în viitor, cu China, cu India și cu Pakistanul. Un nou pol global de putere.

Această mișcare în plină desfășurare lasă descoperit, pentru moment, întreg flancul sud-estic, pulverizează trilaterala constituită în acest scop și aruncă în aer relațiile bilaterale, foarte bune până în prezent, dintre România și Ankara. Dacă analizăm țintele acestei relații, vom constata că cea mai importantă vizează Marea Neagră. România, în interes național, dar și în interesul apărării flancului NATO, are o nevoie vitală de a se afirma militar la Marea Neagră. În perspectivă, România ar putea deveni al treilea mare jucător la Marea Neagră. În plan militar.

Acest obiectiv, însă, nu poate fi atins decât în parteneriat cu Turcia. Turcia fiind încă prima putere militară care controlează Marea Neagră. În măsura în care Ankara își schimbă partenerul, se îndepărtează de NATO și își construiește o nouă alianță cu Rusia, România iese cu totul din schemă. Și nici măcar modesta brigadă multinațională, din care urmau să facă parte, alături de militarii români, militari polonezi, turci și eventual bulgari, nu va mai putea fi un proiect viabil.

Un alt proiect înțepenit în șpagat este moschea care urmează să fie construită în nordul Capitalei și asupra căreia s-a convenit politic, semnându-se și documentele de bază. Situația este însă atât de complicată prin escaladarea islamismului radical și prin efectele negative ale exodului de populație către Europa, încât și acest proiect rămâne în aer. La fel cum, în aer, este și înțelegerea dintre Turcia și Uniunea Europeană prin care, în schimbul unor sume consistente de bani, Ankara a consimțit să rămână principala gazdă a refugiaților din Siria și Irak. În măsură în care Ankara își deschide frontierele spre est, Europa și, implicit, România vor avea mari probleme în viitor. Unele insurmontabile.

În fine, pe agenda româno-turcă a apărut o temă și neașteptată și explozivă. Solicitarea ultimativă a autorităților din Turcia ca România să închidă rețeaua "Lumina", alcătuită din școlile atribuite lui Fethullah Gulen. Operațiune la care autoritățile de la București nu vor consimți. Faptul că trilaterala s-a cam dus transformându-se în unilaterală, realitatea că flancul sud-estic NATO este pe cale să sară în aer, schimbarea de paradigmă în relațiile Ankara-București, precum și perspectiva iminentă a unei alianțe politice și militare Ankara-Moscova-Teheran plasează România chiar în ochiul ciclonului.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

România, în ochiul ciclonului

Postat la: 22.07.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Flancul sud-estic NATO sare în aer. El stă pe trei piloni. Polonia la nord, Turcia la sud, iar România la centru. Dintre cele trei state, în mod evident, cea mai importantă prezentă militară este a Turciei. Dar acest trepied s-a rupt. Condiția sine qua non a existenței sale era parteneriatul consolidat cu Statele Unite și atașamentul față de valorile Uniunii Europene.

Nu întâmplător, în 2012, la summitul de la Chicago, a fost creată, între aceste state, o trilaterală. Următoarele trilaterale s-au desfășurat la Izmir, Varșovia, București și Ankara. Ce se va întâmpla fără această trilaterală și în condițiile în care barajul militar de pe flancul sud-estic este spart? Ne aflăm într-o situație pe cât de stranie, pe atât de periculoasă. A doua forță NATO după cea a Statelor Unite și cel mai important partener militar al României din flancul sud-estic, Turcia, se despride vertiginos din orbita NATO, fiind pe cale de a construi un nou parteneriat. Cu Federația Rusă. Și cu Iranul. Si poate, în viitor, cu China, cu India și cu Pakistanul. Un nou pol global de putere.

Această mișcare în plină desfășurare lasă descoperit, pentru moment, întreg flancul sud-estic, pulverizează trilaterala constituită în acest scop și aruncă în aer relațiile bilaterale, foarte bune până în prezent, dintre România și Ankara. Dacă analizăm țintele acestei relații, vom constata că cea mai importantă vizează Marea Neagră. România, în interes național, dar și în interesul apărării flancului NATO, are o nevoie vitală de a se afirma militar la Marea Neagră. În perspectivă, România ar putea deveni al treilea mare jucător la Marea Neagră. În plan militar.

Acest obiectiv, însă, nu poate fi atins decât în parteneriat cu Turcia. Turcia fiind încă prima putere militară care controlează Marea Neagră. În măsura în care Ankara își schimbă partenerul, se îndepărtează de NATO și își construiește o nouă alianță cu Rusia, România iese cu totul din schemă. Și nici măcar modesta brigadă multinațională, din care urmau să facă parte, alături de militarii români, militari polonezi, turci și eventual bulgari, nu va mai putea fi un proiect viabil.

Un alt proiect înțepenit în șpagat este moschea care urmează să fie construită în nordul Capitalei și asupra căreia s-a convenit politic, semnându-se și documentele de bază. Situația este însă atât de complicată prin escaladarea islamismului radical și prin efectele negative ale exodului de populație către Europa, încât și acest proiect rămâne în aer. La fel cum, în aer, este și înțelegerea dintre Turcia și Uniunea Europeană prin care, în schimbul unor sume consistente de bani, Ankara a consimțit să rămână principala gazdă a refugiaților din Siria și Irak. În măsură în care Ankara își deschide frontierele spre est, Europa și, implicit, România vor avea mari probleme în viitor. Unele insurmontabile.

În fine, pe agenda româno-turcă a apărut o temă și neașteptată și explozivă. Solicitarea ultimativă a autorităților din Turcia ca România să închidă rețeaua "Lumina", alcătuită din școlile atribuite lui Fethullah Gulen. Operațiune la care autoritățile de la București nu vor consimți. Faptul că trilaterala s-a cam dus transformându-se în unilaterală, realitatea că flancul sud-estic NATO este pe cale să sară în aer, schimbarea de paradigmă în relațiile Ankara-București, precum și perspectiva iminentă a unei alianțe politice și militare Ankara-Moscova-Teheran plasează România chiar în ochiul ciclonului.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE