Pro si contra unei vechimi de 10 ani pentru un procuror ICCJ

• Tweet

În ultima săptămână am asistat la dispute aprige provocate de adoptarea O.U.G. nr. 92/2018, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției. Buclucașa Ordonanță de Urgență a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 874 din 16.10.2018 și este aplicabilă începând cu data de 21.10.2018.

Dintre prevederile care au stârnit vii controverse mă voi opri în acest articol asupra celor referitoare la impunerea unei vechimi de minimum 10 ani, ca procuror sau judecător, pentru a putea ocupa un post de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Teoretic, orice om normal își dorește ca la acest nivel să acceadă procurori care au minimum 10 ani vechime ca procuror sau judecător deoarece ai nevoie de o anumită experiență, atât profesională, cât și de viață, înainte de a instrumenta dosare delicate precum cele ce sunt date în competența instituțiilor anterior menționate.

Practic, în acest moment, se naște o întrebare legitimă: Este cu adevărat benefică sistemului judiciar românesc, această prevedere, acum? Indiferent ce răspuns dorește să dea fiecare la această întrebare, un lucru rămâne cert: efectele Ordonanței ar trebui să se răsfrângă exclusiv asupra procurorilor care ocupă în prezent posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în baza unor delegări. Sub nicio formă, pentru a nu încălca alte dispoziții legale incidente, procurorii care au ocupat posturi la aceste instituții de Parchet ca urmare a unor examene, indiferent de vechimea lor în sistem, nu ar trebui să fie afectați de dispozițiile O.U.G. nr. 92/2018.

Fără discuție, „moda" delegărilor, în special la Structurile Centrale ale D.N.A. și ale D.I.I.C.O.T., nu a fost una benefică societății românești deoarece procurori ajunși peste noapte de la diverse parchete de pe lângă judecătorii, în special la Structura Centrală a D.N.A., s-au „trezit" conducând urmărirea penală împotriva unor personalități importante din Statul Român. Cât de bine au condus urmărirea penală acei procurori s-a văzut în instanță, soluțiile de achitare pronunțate în multe dosare fiind mai mult decât grăitoare.

Deși susțin cu tărie faptul că orice procuror care dorește să ocupe un post la aceste structuri de parchet trebuie să aibă o vechime de minimum 10 ani ca procuror sau judecător, observ cu decență următoarele două aspecte:

1. Cum îi poți impune unui procuror, care aplică legea, să aibă o vechime de minimum 10 ani dacă dorește să ocupe un post de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din moment ce un deputat implicat în procesul de elaborare a legilor pe care procurorul trebuie să le aplice, poate avea vârsta de doar... 23 de ani?!?
Câtă experiență profesională și de viață poate acumula un om până la vârsta de 23 de ani ? Pentru a evita astfel de anomalii, consider, cu toată deferența, faptul că și vârsta la care o persoană poate fi aleasă deputat în Parlamentul României, trebuie ridicată, în mod semnificativ.

2. Instituind acum obligativitatea unei vechimi de minimum 10 ani pentru a ocupa un post de procuror la instituțiile de parchet anterior menționate, în 2-3 ani ne putem trezi cu aceste parchete „depopulate", în sensul că nu se va completa, nici măcar la minimum, organigrama. Cu alte cuvinte, nu vor fi suficienți procurori pentru ca Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism să funcționeze, nici măcar „la cote de avarie".

Av. Florin Constantin Durgheu