ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Prima Doamnă

Postat la: 01.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Prima Doamnă

De când președintele Klaus Iohannis, îndeplinindu-şi principalele prerogative, a intensificat contactele externe ale instituției pe care o conduce, aud din ce în ce mai multe proștii spuse sau puse pe seama soției acestuia. Că ar fi un abuz faptul că îl însoţeşte aproape de fiecare dată. Că nu este îmbrăcată corespunzător.

Că în România nu există instituția Primei Doamne consacrată de Constituție și, în consecință, soția președintelui ar trebui să stea la cratiță. Așa că m-am hotărât. Voi atacă subiectul „Prima Doamnă". Chiar dacă prin Constituția României nu este consacrată instituția Primei Doamne, soția președintelui îndeplinește un rol important în stat. Iar dacă din motive lesne de înțeles - generate de anii dictatoriali ai cuplului Ceaușescu - legea fundamentală, scrisă în anii '90, nu a prevăzut un statut special al soție președintelui și chiar dacă, ulterior, niciuna dintre consoartele șefilor de stat români nu a îndeplinit această funcție, cred că a sosit momentul ca lucrurile să fie schimbate.

În cele mai multe vizite de stat, în cele mai multe întâlniri la nivel înalt între doi președinți, cutuma este ca soțiile să participe. În această calitate, ele sunt prezente și la toate dineurile organizate. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că ele îndeplinesc un rol. Care nu este deloc decorativ. Sunt obligate de împrejurări pentru a sluji, cât mai bine, interesul național, să facă un mare efort, documentându-se în prealabil, purtând convorbiri interesante cu ceilalți oameni politici și cu partenerele acestora, făcând lobby pentru statul pe care îl reprezintă alături de soț și, într-un mod mai mult sau mai puțin discret, practicând o formă de diplomație, care este consacrată de sute de ani în practica celor mai avansate state ale lumii.

Exact asta încearcă să facă acum doamna Carmen Iohannis. Se îmbracă frumos și cu gust. Ținuta are personalitate. Este un om deosebit de agreabil. Are comportamentul unei doamne distinse. Și, evident, rolul ei nu poate fi decât benefic în stabilirea unor relații cât mai apropiate între Klaus Iohannis și alți șefi de state. De ce asistăm astăzi, din această perspectivă, la ceva nou, care pe unii îi nedumirește, pe alții îi șochează, pe unii îi nemulțumește, iar pe alții, cum sunt eu, îi mulțumește? Dintr-un motiv foarte simplu. Noi nu am mai avut, de mult timp, adevărate doamne alături de adevărați domni, în postura de președinți ai României. Despre cuplul de țopârlăni Ceaușescu nu are rost să vorbesc.

A urmat, după 1989, un alt cuplu. În două rânduri. Cuplul Iliescu. Nici Ion Iliescu, deși un intelectual, nu a beneficiat de o educație aleasă. El s-a făcut intelectual, cumva, pe picior. Iar doamna Nina, o persoană extrem de discretă, modestă, temătoare ca nu care cumva să fie comparată cu Elena Ceaușescu, a stat în obscuritate. Poate că și Iliescu a contribuit la această situație, educat fiind, așa cum a fost educat, la şcoala comunistă. A existat un alt cuplu prezidențial, cel alcătuit de Maria şi Traian Băsescu. Niciunul dintre cei doi nu a fost crescut la școala bunelor maniere. Niciunul dintre cei doi nu a fost și nici nu a avut pretenția că este un intelectual de rasă.

În timp ce Traian Băsescu a putut fi caracterizat drept un om cu o personalitate accentuată, uneori violentă, și făcând, de multe ori, excese de bădărănie, doamna Maria a lăsat impresia unei ființe timorate, a unei persoane modeste, lipsită de orice interes de a se implica, alături de soț, în activitatea politică. De aceea, și acest cuplu trebuie scos din schemă. În fine, am avut anterior președinției lui Iohannis și o perioadă de patru ani, când în istoria noastră recentă, la conducerea statului s-a aflat un cuplu de intelectuali. De persoane rasate. Familia Constantinescu. Numai că, în aceea perioadă, 1996-2000, România nu era nici membru NATO, nici membru UE. Iar intensitatea întâlnirilor externe a fost mai mică. Așa că, nici atunci, nu s-a pus problema, deși ar fi putut să se pună, a instituției Primei Doamne.

Acum, a sosit momentul. Și cred că Parlamentul ar putea prelua inițiativa. Ar fi nevoie de o lege care să stabilească statutul Primei Doamne. Un asemenea act normativ nu ar putea aduce decât foloase României. Pentru a mă face mai bine înțeles, voi opera o analogie cu ceea ce se întâmplă în diplomația oricărui stat. Inclusiv a statului român. Aici, întotdeauna, soțiile de ambasadori sau de consuli joacă și ele un rol important în promovarea intereselor României. Sunt nelipsite de la recepții și de la sutele de întâlniri de tot felul, organizate anuale.

De cele mai multe ori, soțiile de diplomați fac eforturi comparabile cu ale soților pentru reușită unor întâlniri. În acest scop, se documentează în prealabil, dau dovadă de talent organizatoric, se îngrijesc de ținută lor și se specializează în arta conversației. Transpiră pentru interesul statului respectiv. Iar statul le răsplătește. Soțiile diplomaților beneficiază și ele de un venit în schimbul efortului lor, care, de cele mai multe ori, reprezintă jumătate din venitul soțului. De ce nu s-ar întâmplă așa ceva și în ceea ce privește instituția Primei Doamne?

SR Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Prima Doamnă

Postat la: 01.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

De când președintele Klaus Iohannis, îndeplinindu-şi principalele prerogative, a intensificat contactele externe ale instituției pe care o conduce, aud din ce în ce mai multe proștii spuse sau puse pe seama soției acestuia. Că ar fi un abuz faptul că îl însoţeşte aproape de fiecare dată. Că nu este îmbrăcată corespunzător.

Că în România nu există instituția Primei Doamne consacrată de Constituție și, în consecință, soția președintelui ar trebui să stea la cratiță. Așa că m-am hotărât. Voi atacă subiectul „Prima Doamnă". Chiar dacă prin Constituția României nu este consacrată instituția Primei Doamne, soția președintelui îndeplinește un rol important în stat. Iar dacă din motive lesne de înțeles - generate de anii dictatoriali ai cuplului Ceaușescu - legea fundamentală, scrisă în anii '90, nu a prevăzut un statut special al soție președintelui și chiar dacă, ulterior, niciuna dintre consoartele șefilor de stat români nu a îndeplinit această funcție, cred că a sosit momentul ca lucrurile să fie schimbate.

În cele mai multe vizite de stat, în cele mai multe întâlniri la nivel înalt între doi președinți, cutuma este ca soțiile să participe. În această calitate, ele sunt prezente și la toate dineurile organizate. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că ele îndeplinesc un rol. Care nu este deloc decorativ. Sunt obligate de împrejurări pentru a sluji, cât mai bine, interesul național, să facă un mare efort, documentându-se în prealabil, purtând convorbiri interesante cu ceilalți oameni politici și cu partenerele acestora, făcând lobby pentru statul pe care îl reprezintă alături de soț și, într-un mod mai mult sau mai puțin discret, practicând o formă de diplomație, care este consacrată de sute de ani în practica celor mai avansate state ale lumii.

Exact asta încearcă să facă acum doamna Carmen Iohannis. Se îmbracă frumos și cu gust. Ținuta are personalitate. Este un om deosebit de agreabil. Are comportamentul unei doamne distinse. Și, evident, rolul ei nu poate fi decât benefic în stabilirea unor relații cât mai apropiate între Klaus Iohannis și alți șefi de state. De ce asistăm astăzi, din această perspectivă, la ceva nou, care pe unii îi nedumirește, pe alții îi șochează, pe unii îi nemulțumește, iar pe alții, cum sunt eu, îi mulțumește? Dintr-un motiv foarte simplu. Noi nu am mai avut, de mult timp, adevărate doamne alături de adevărați domni, în postura de președinți ai României. Despre cuplul de țopârlăni Ceaușescu nu are rost să vorbesc.

A urmat, după 1989, un alt cuplu. În două rânduri. Cuplul Iliescu. Nici Ion Iliescu, deși un intelectual, nu a beneficiat de o educație aleasă. El s-a făcut intelectual, cumva, pe picior. Iar doamna Nina, o persoană extrem de discretă, modestă, temătoare ca nu care cumva să fie comparată cu Elena Ceaușescu, a stat în obscuritate. Poate că și Iliescu a contribuit la această situație, educat fiind, așa cum a fost educat, la şcoala comunistă. A existat un alt cuplu prezidențial, cel alcătuit de Maria şi Traian Băsescu. Niciunul dintre cei doi nu a fost crescut la școala bunelor maniere. Niciunul dintre cei doi nu a fost și nici nu a avut pretenția că este un intelectual de rasă.

În timp ce Traian Băsescu a putut fi caracterizat drept un om cu o personalitate accentuată, uneori violentă, și făcând, de multe ori, excese de bădărănie, doamna Maria a lăsat impresia unei ființe timorate, a unei persoane modeste, lipsită de orice interes de a se implica, alături de soț, în activitatea politică. De aceea, și acest cuplu trebuie scos din schemă. În fine, am avut anterior președinției lui Iohannis și o perioadă de patru ani, când în istoria noastră recentă, la conducerea statului s-a aflat un cuplu de intelectuali. De persoane rasate. Familia Constantinescu. Numai că, în aceea perioadă, 1996-2000, România nu era nici membru NATO, nici membru UE. Iar intensitatea întâlnirilor externe a fost mai mică. Așa că, nici atunci, nu s-a pus problema, deși ar fi putut să se pună, a instituției Primei Doamne.

Acum, a sosit momentul. Și cred că Parlamentul ar putea prelua inițiativa. Ar fi nevoie de o lege care să stabilească statutul Primei Doamne. Un asemenea act normativ nu ar putea aduce decât foloase României. Pentru a mă face mai bine înțeles, voi opera o analogie cu ceea ce se întâmplă în diplomația oricărui stat. Inclusiv a statului român. Aici, întotdeauna, soțiile de ambasadori sau de consuli joacă și ele un rol important în promovarea intereselor României. Sunt nelipsite de la recepții și de la sutele de întâlniri de tot felul, organizate anuale.

De cele mai multe ori, soțiile de diplomați fac eforturi comparabile cu ale soților pentru reușită unor întâlniri. În acest scop, se documentează în prealabil, dau dovadă de talent organizatoric, se îngrijesc de ținută lor și se specializează în arta conversației. Transpiră pentru interesul statului respectiv. Iar statul le răsplătește. Soțiile diplomaților beneficiază și ele de un venit în schimbul efortului lor, care, de cele mai multe ori, reprezintă jumătate din venitul soțului. De ce nu s-ar întâmplă așa ceva și în ceea ce privește instituția Primei Doamne?

SR Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE