ZC
ZC




ZC




Președintele care vrea și care nu vrea

Postat la: 03.12.2018 | Scris de: ZIUA NEWS

Președintele care vrea și care nu vrea

Președintele Klaus Iohannis și-a luat cu de la sine putere libertatea de a juca tontoroiul pe Legea Fundamentală. El poate va numi astăzi noii miniștri, după ce în prealabil îi va revoca tot prin decret pe cei remaniați. Dar poate refuza să o facă în cazul unuia dintre cei doi. Sau poate pur și simplu să mai aștepte. Pur și simplu domnul Klaus Iohannis a scăpat de sub controlul legii.

Constituția României, ca de altfel Constituția oricărui alt stat, este făcută în așa fel încât, indiferent de atribuțiile încredințate președintelui, chiar și într-o republică prezidențială, acesta trebuie să se supună unor reguli. Nu tot ceea ce se întâmplă este supus liberului său arbitru. La fel se întâmplă și în România. Unde președintele, în situația unei remanieri, are privilegiul de refuza motivat și doar o singură dată numirea unui ministru. Și nu are dreptul niciodată să refuze revocarea. Totuși, președintele României a încălcat ambele reguli. Ceea ce induce ideea că poate proceda din nou în mod asemănător.

Domnul Klaus Iohannis a refuzat fără a motiva în niciun fel numirea a doi miniștri. A Liei Olguța Vasilescu, la Ministerul Transporturilor și a uli Ilan Laufer, la Ministerul Dezvoltării. Avea dreptul să facă acest lucru, dar cu condiția să motiveze. Simultan, el a refuzat revocarea altor doi minștri, care, culmea coincidenței, se aflau într-un conflict deschis cu președintele PSD Liviu Dragnea, care este perceput și ca principalul adversar politic al lui Klaus Iohannis. Așa se face că, deși au demisioant, Paul Stănescu continuă să rămână în funcția de ministru al Dezvoltării și de vicepremier, iar Lucian Șova la Minsterul Transporturilor.

Părinții Constituției noastre, la fel ca și părinții oricărei alte Constituții, au pornit de la convingerea că reprezentanții celor mai înalte instituții ale statului, în frunte cu Președinția, vor da dovadă de bun simț și de bună credință atunci când vor aplica prevederile Legii Fundamentale. Dar, cel puțin în privința lui Klaus Iohannis, s-au înșelat. Acesta a lăsat pur și simplu în ofsaid Executivul, amânând să ia o decizie sub pretextul aniversării Centenarului și fără a preciza momentul în care totuși, cu întârzierea asumată, va semna decretele de revocare și de numire. De aici și afirmația pe care am făcut-o mai sus, conform căreia el poate face sau poate să nu facă ceea ce e de făcut azi, mâine, poimâine sau până la sfârșitul anului. Pentru că, bizuindu-se pe buna credință a celor mai importanți jucători politici, părinții Constituției nu au fixat un termen la care să îl oblige pe președinte să semneze documente de o asemenea importanță.

Astăzi, mâine, poimânie sau altcândva, președintele are următoarele posibilități.

1). Să se conformeze întru totul solicitării premierului Viorica Dăncilă, să semneze în fine cele două solicitări de revocare și să emită decretele de numire a miniștrilor Olguța Vasilescu, nominalizată acum pentru portoflul Dezvoltării și pentru funcția de viceprim-ministru și a lui Mircea Drăghici la portofoliul Tranporturilor. În această eventualitate, președintele Klaus Iohannis și-o face cu mâna lui. Refuzând-o la Transporturi pe Olguța Vasilescu, umează să o promoveze implicit ca viceprim-ministru.

2). Atunci când va semna, președintele Klaus Iohannis are și varianta de a refuza numirea lui Drăghici, sub pretextul că acesta are un dosar penal. Desigur că și în această variantă președintele va forța litera și spiritul Constituției, care nu îi penalizează astfel decât pe miniștrii anchetați sau judecați penal pentru fapte care țin de exercitarea funcției guvernamentale. Ceea ce nu este cazul.

3). Tot forțând Constituția, pentru că nimeni nu-l poate suspenda în acest interval calendaristic, Klaus Iohannis poate refuza și numirea doamnei Olguța Vasilescu. Afirmând că prevederea constituțională care îi dă dreptul să refuze un ministru o singură dată se referă la persoană și nu la funcție.

În această situație se găsește astăzi Executivul de la București chiar în luna în care trebuie să definitiveze bugetul de stat, să-l treacă prin Parlament și să îl propună președintelui spre promulgare. Și cu mai puțin de o lună înainte de a prelua președinția rotativă a Uniunii Europene, unde președintele are mai degrabă un rol decorativ.

Majoritatea parlamentară PSD plus ALDE plătește pentru două dintre cele mai mari erori politice pe care le-a făcut. Nu l-a suspendat pe Klaus Iohannis în urmă cu doi ani, când a îmbrăcat geaca roșie, s-a dus în rândul manifestanților și i-a incitat să răstoarne Guvernul. PSD plus ALDE au considerat că o suspendare atunci ar fi fost prea devreme. Acum e prea târziu. În al doilea rând, majoritatea PSD plus ALDE, în momentul în care a decis o remaniere atât de amplă a Guvernului, putea face bine merci și o restructurare cu acest prilej, evitând astfel să mai meargă cu mâna întinsă la Palatul Cotroceni și aprobând noua formulă a Executivului exclusiv printr-o procedură parlamentară, pentru care avea majoritatea necesară. Și dacă ar fi făcut astfel, ar fi devenit cu totul și cu totul desuetă și chiar ridicolă introducerea puțin mai târziu a unei moțiuni de cenzură. De ce? Pentru că majoritatea tocmai ar fi fost confirmată.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Președintele care vrea și care nu vrea

Postat la: 03.12.2018 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Președintele Klaus Iohannis și-a luat cu de la sine putere libertatea de a juca tontoroiul pe Legea Fundamentală. El poate va numi astăzi noii miniștri, după ce în prealabil îi va revoca tot prin decret pe cei remaniați. Dar poate refuza să o facă în cazul unuia dintre cei doi. Sau poate pur și simplu să mai aștepte. Pur și simplu domnul Klaus Iohannis a scăpat de sub controlul legii.

Constituția României, ca de altfel Constituția oricărui alt stat, este făcută în așa fel încât, indiferent de atribuțiile încredințate președintelui, chiar și într-o republică prezidențială, acesta trebuie să se supună unor reguli. Nu tot ceea ce se întâmplă este supus liberului său arbitru. La fel se întâmplă și în România. Unde președintele, în situația unei remanieri, are privilegiul de refuza motivat și doar o singură dată numirea unui ministru. Și nu are dreptul niciodată să refuze revocarea. Totuși, președintele României a încălcat ambele reguli. Ceea ce induce ideea că poate proceda din nou în mod asemănător.

Domnul Klaus Iohannis a refuzat fără a motiva în niciun fel numirea a doi miniștri. A Liei Olguța Vasilescu, la Ministerul Transporturilor și a uli Ilan Laufer, la Ministerul Dezvoltării. Avea dreptul să facă acest lucru, dar cu condiția să motiveze. Simultan, el a refuzat revocarea altor doi minștri, care, culmea coincidenței, se aflau într-un conflict deschis cu președintele PSD Liviu Dragnea, care este perceput și ca principalul adversar politic al lui Klaus Iohannis. Așa se face că, deși au demisioant, Paul Stănescu continuă să rămână în funcția de ministru al Dezvoltării și de vicepremier, iar Lucian Șova la Minsterul Transporturilor.

Părinții Constituției noastre, la fel ca și părinții oricărei alte Constituții, au pornit de la convingerea că reprezentanții celor mai înalte instituții ale statului, în frunte cu Președinția, vor da dovadă de bun simț și de bună credință atunci când vor aplica prevederile Legii Fundamentale. Dar, cel puțin în privința lui Klaus Iohannis, s-au înșelat. Acesta a lăsat pur și simplu în ofsaid Executivul, amânând să ia o decizie sub pretextul aniversării Centenarului și fără a preciza momentul în care totuși, cu întârzierea asumată, va semna decretele de revocare și de numire. De aici și afirmația pe care am făcut-o mai sus, conform căreia el poate face sau poate să nu facă ceea ce e de făcut azi, mâine, poimâine sau până la sfârșitul anului. Pentru că, bizuindu-se pe buna credință a celor mai importanți jucători politici, părinții Constituției nu au fixat un termen la care să îl oblige pe președinte să semneze documente de o asemenea importanță.

Astăzi, mâine, poimânie sau altcândva, președintele are următoarele posibilități.

1). Să se conformeze întru totul solicitării premierului Viorica Dăncilă, să semneze în fine cele două solicitări de revocare și să emită decretele de numire a miniștrilor Olguța Vasilescu, nominalizată acum pentru portoflul Dezvoltării și pentru funcția de viceprim-ministru și a lui Mircea Drăghici la portofoliul Tranporturilor. În această eventualitate, președintele Klaus Iohannis și-o face cu mâna lui. Refuzând-o la Transporturi pe Olguța Vasilescu, umează să o promoveze implicit ca viceprim-ministru.

2). Atunci când va semna, președintele Klaus Iohannis are și varianta de a refuza numirea lui Drăghici, sub pretextul că acesta are un dosar penal. Desigur că și în această variantă președintele va forța litera și spiritul Constituției, care nu îi penalizează astfel decât pe miniștrii anchetați sau judecați penal pentru fapte care țin de exercitarea funcției guvernamentale. Ceea ce nu este cazul.

3). Tot forțând Constituția, pentru că nimeni nu-l poate suspenda în acest interval calendaristic, Klaus Iohannis poate refuza și numirea doamnei Olguța Vasilescu. Afirmând că prevederea constituțională care îi dă dreptul să refuze un ministru o singură dată se referă la persoană și nu la funcție.

În această situație se găsește astăzi Executivul de la București chiar în luna în care trebuie să definitiveze bugetul de stat, să-l treacă prin Parlament și să îl propună președintelui spre promulgare. Și cu mai puțin de o lună înainte de a prelua președinția rotativă a Uniunii Europene, unde președintele are mai degrabă un rol decorativ.

Majoritatea parlamentară PSD plus ALDE plătește pentru două dintre cele mai mari erori politice pe care le-a făcut. Nu l-a suspendat pe Klaus Iohannis în urmă cu doi ani, când a îmbrăcat geaca roșie, s-a dus în rândul manifestanților și i-a incitat să răstoarne Guvernul. PSD plus ALDE au considerat că o suspendare atunci ar fi fost prea devreme. Acum e prea târziu. În al doilea rând, majoritatea PSD plus ALDE, în momentul în care a decis o remaniere atât de amplă a Guvernului, putea face bine merci și o restructurare cu acest prilej, evitând astfel să mai meargă cu mâna întinsă la Palatul Cotroceni și aprobând noua formulă a Executivului exclusiv printr-o procedură parlamentară, pentru care avea majoritatea necesară. Și dacă ar fi făcut astfel, ar fi devenit cu totul și cu totul desuetă și chiar ridicolă introducerea puțin mai târziu a unei moțiuni de cenzură. De ce? Pentru că majoritatea tocmai ar fi fost confirmată.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE