Pe descălțatelea!

• Tweet

Sâmbătă seară, urmăream meciul Franței cu Serbia, de la Mondialul de handbal masculin, impresionat de ușurința cu care campionii lumii - fără Karabatici! - treceau de sârbi, învingându-i la o diferență de 10 goluri.

Îmi aminteam, nostalgic, că povestea handbalului francez începuse prin anii '70 - deci după al treilea titlu suprem cucerit la Paris de naționala României -, cu lecțiile primite de la antrenorul emerit Nicolae Nedef, Dumnezeu să-l odihnească! Cu el aveam să mai cucerim și titlul următor, din '74, apoi și argintul olimpic de la Montreal, după care, încet-încet, în timp ce handbalul nostru pierdea treptat și a treia generație de aur, similar celui din fosta Iugoslavie, jucătorii din Hexagon urcau continuu spre piscurile mondiale și olimpice. Așa am ajuns să privim astăzi de la distanță, cu nostalgie și regret, turneul final al CM şi să mizăm pe naționala fetelor, în care sperăm să poată reveni la timp și cea mai bună jucătoare a lumii, Cristina Neagu.

Același lucru mi-l doresc și pentru Simona Halep, încă Nr. 1 mondial, care, după cum mă temeam înainte de debutul ei în 2019, a clacat la Sydney, chiar din primul joc. A învins-o în două seturi (6-4, 6-4) australianca Ashleigh Barty, nr.15 WTA, o jucătoare redutabilă, fără îndoială, dar nu mă pot săpâni să nu adaug și că e dezagreabilă și răutăcioasă, având în vedere declarațiile făcute și înainte, dar mai ales după meciul cu Simona! Deocamdată, scorul confruntărilor lor directe rămâne favorabil româncei, revenită după o lungă absență și lipsită de sfaturile antrenorului Darren Cahill. Pe care Simona a declarat deja că și-l dorește din nou alături, dar care-i va lipsi în continuare, inclusiv la Australian Open, început de luni.

Și la Melbourne, partida de debut a jucătoarei noastre - programată marți - se anunța una complicată, opunând-o Kaiei Kanepi, estonianca de 30 de ani, care a eliminat-o anul trecut la US Open, din chiar primul tur, cu 6-4,6-2. Aflându-și adversara, trasă la sorți chiar de...Darren Cahill, Simona a declarat râzând, înaintea meciului, că nu are un obiectiv nici la Melbourne și că, prin urmare, va evolua relaxată, sperând să ofere cel mai bun joc al ei. Care putea aduce inclusiv revanșa, deși Cahill a pus-o în gardă că misiunea se anunţa dificilă: "Kanepi poate evolua la un nivel foarte bun. Când se concentrează şi îi intră loviturile, e greu de bătut. A arătat de ce e în stare la US Open, anul trecut. Simona răspunde provocărilor, dar va fi un meci dur. Va fi o super-partidă pentru noi, spectatorii". Eu speram totuşi în revanșa Simonei, menită să plătească declarația zeflemitoare făcută anul trecut de Kalepi, după victoria de la US Open, când a spus că publicul o susținuse pe româncă pentru că tribunele țin mereu cu jucătoarea... mai slabă!

Și în acest fel se plătește deținerea primului loc în lume, idee cu care ne-am obișnuit deja, dar mă tem că, după Australian Open, vom scăpa de miștocărelile astea ieftine, în condițiile complicatului debut de sezon al Simonei, care-i poate aduce detronarea, în caz că nu ajunge până în finală. După 63 de săptămâni în care a fost Nr.1 mondial! Să fie acesta chiar sfârșitul? Categoric, nu, iar încurajarea-surpriză vine de la Nike, sponsorul româncei, care i-a oferit bucuria unor pantofi de tenis personalizați, purtând tricolorul, numele ei și, la vedere, chiar un...ardei iute, grăitor de la sine. Este felul în care americanii o sorcovesc pe Simona, urându-i să fie iute ca oţelul și să-și joace adversarele... pe descălțatelea! Perfect posibil, zic eu, mai ales dacă se întoarce și Cahill!

Horia Alexandrescu
(text preluat din Romania literara)