Panta rei!

• Tweet

Pe malul Dâmboviţei, într-o zi frumoasă de primăvară, un bătrân elegant, cu faţa luminoasă şi privirea ageră, îşi sprijină mâna pe umărul unui tânăr. Amândoi privesc cum apele râului se rostogolesc liniştite sub bătaia soarelui către Podul Izvor.

„Fiule, să nu uiţi niciodată ce îţi spun acum. Atunci când nu eşti din Bucureşti şi ajungi pe străzile Capitalei, nu te pune contra Dâmboviţei. Stai pe mal, vezi cum curge, nu încerca să blochezi cursul. Eventual, după un timp, când ai început cât de cât să înveţi a merge pe străzile Bucureştiului, poţi încerca să pui o piatră pe malul Dâmboviţei ori să mai scoţi vreo frunză din apă. Niciodată nu trebuie să blochezi cursul Dâmboviţei pentru că dacă încerci aşa ceva, mai devreme sau mai târziu, te va lua valul şi te va arunca de nu mai ştie nimeni de tine. De a lungul timpului, mulţi au fost pe valul puterii şi au crezut că pot schimba cursul Dâmboviţei, dar au fost spulberaţi ca nişte frunze uscate şi aruncaţi peste mal încât nimeni nu mai ştie de ei astăzi. Se credeau nemuritori, dar au ajuns nişte naufragiaţi ai istoriei. Ţine minte, fiule: Panta rei!", a spus cu glas ferm bătrânul privind-l în ochi pe tânărul de lângă el.

În traducere „panta rei" înseamnă "totul curge" şi este o expresie care vine din greaca veche "Τα Πάντα ῥεῖ ta panta rhei" (Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat) sau pe scurt "Πάντα ῥεῖ panta rhei". Se consideră că reprezintă o frază faimoasă ce-i aparţine lui Simplicius din Cilicia (Phys. 1313, 11[1]), caracterizând un concept din filozofia lui Heraclit. Sfatul bătrânului este incredibil iar mesajul este fabulos, adică „totul curge, nimic nu rămâne neschimbat". Dar vorbele bătrânului au fost ignorate cu nonşalanţă, an de an, de cei care au acaparat puterea politică şi administrativă de la Bucureşti. Timpul a demonstrat că totul curge şi indiferent cât de sus eşti pe ierarhia socială, politică sau administratrativa, vine o zi când te prăbuşeşti. Cine ar fi crezut în 2.000 că Adrian Năstase, Hrebenciuc sau Mitrea se vor prăbuşi în gol după mulți ani de glorie și putere şi că vor ajunge la beciul domnesc. Sau că aceeaşi soartă vor avea Vântu, Liviu Luca sau Ion Nicolae.

Toţi s-au crezut invincibili şi nemuritori, dar au constatat ulterior că „totul curge"! Şi acest lucru nu l-a înţeles nici Liviu Dragnea care, venind din colbul Teleormanului, a început să blocheze cursul Dâmboviţei. A transformat PSD , adică Partidul Social Democrat, în Partidul Stat Dragnea. În acelaşi timp, baronul de Teleorman a avut grijă să schimbe şi simbolul muncii, înlocuind secera şi ciocanul cu îngheţata şi porumbelul, şi astfel noul slogan este "Cine nu linge, zboară!". Şi au zburat mulţi din PSD ca şi cum n-ar fi existat. Însă, acum Dragnea se joacă cu pietrele în apele Dâmboviţei, iar valurile pe care le-a făcut s-ar putea să-l arunce pe mal indiferent că se află în Kiseleff sau în Palatul Parlamentului. Alexandria nu-i Bucureştiul şi nici Teleormanul nu înseamnă România. Dâmboviţa curge indiferent de cine stă pe mal sau cine vrea să-i schimbe cursul. <<Panta rei>>!", spunea bătrânul, amintindu-ne totodată şi de vorbele lui Arghezi: "În ţară, două soiuri de boieri/ Împart puterea între ele,/ Boieri de-o zi, boieri de ieri,/ Stăpânitorii vieţii mele,/ Şi unii, şi-alţii de pripas,/ Şi nu le poţi mai da de nas"!

Ion Teleanu