ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Operaţiunea pensetă

Postat la: 22.11.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Operaţiunea pensetă

Pentru prima dată, războiul antiterorism nu se mai poartă în proximitatea unor terenuri petrolifere. Ci, în Europa. Şi, după toate aparenţele, va exista un război de gherilă urbană generalizat, care va schimba, în profunzime, continentul european. Această situaţie impune la reflecţie. Ce s-a întâmplat în cei cincisprezece ani care au trecut de la gravul atentat din New York? Cum se explică faptul că terorismul, în loc să fie stârpit sau diminuat, s-a generalizat? Ce a fost greşit? Ce poate fi îndreptat?

Nu am intitulat întâmplător această analiză "operaţiunea pensetă". Sunt două scenarii, diametral opuse, prin care omenirea poate lupta împotriva fenomenului terorist. Unul a fost experimentat. Fără succes. El a constat în atacarea unor state ale căror guverne au susţinut organizaţiile teroriste. Întâmplător sau nu, respectivele state erau bogate în zăcăminte de petrol şi gaze. Războaiele conduse de Statele Unite, ca răspuns la provocările de tip terorist, în loc să diminueze, au multiplicat fenomenul. Atât de mult încât, iată, în acest moment, sunt expuse cele mai importante capitale europene la atentate de tip terorist.

Un alt scenariu, care nu a fost decât extrem de timid experimentat, este ceea ce poate fi denumit "operaţiunea pensetă". Identificarea fiecărui terorist, a fiecărui centru de comandă şi desfăşurarea unor operaţiuni chirurgicale având drept rezultat anihilarea acestora. Fără a pune în pericol comunităţi mai largi. Fără victime colaterale. Fără a atenta la suveranitatea unor state. Fără a încerca să implementezi, în altă parte, instituţii specific lumii occidentale. Acest tip de ripostă a fost destul de timid experimentat şi, din raţiuni asupra cărora nu mai opri acum, nu a fost niciodată şi niciunde generalizat.

Războiul terorist din Europa, despre care din ce în ce mai mulţi analişti şi oameni politici afirmă că declanşează, practic, cel de-Al Treilea Război Mondial, tinde să se desfăşoare în baza logicii aplicate în ultimii cincisprezece ani şi care nu a condus la niciun rezultat pozitiv. Confruntată cu o provocare fără precedent în istoria recentă, Europa reacţionează alandala. În loc să-şi protejeze frontierele exterioare, Europa, intrată în panică, reface, în mare viteză, frontierele naţionale. Iar pe alocuri se poate observa chiar şi recursul la crearea unor frontiere de tip feudal. În interiorul statelor naţionale.

Dar războiul de gherilă urbană va avea loc - şi deja acest lucru este cât se poate de vizibil - în cele mai multe dintre comunităţile europene, unde au fost create cartiere locuite de arabi şi de unde, treptat, autorităţile din statele respective s-au retras. Europa a crezut că poate găzdui şi folosi ca forţă de muncă un număr din ce în ce mai mare de etnici proveniţi din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii, izolându-i, în acelaşi timp, în uriaşe ghetouri urbane. Ei bine,astăzi, tocmai aceste ghetouri urbane devin focarele ofensivei teroriste. Astăzi, Europa plăteşte preţul neintegrării milioanelor de azilanţi veniţi pe parcursul mai multor generaţii.

Este o situaţie tipică, în care metodele de luptă trebuie să fie cu totul cu totul altele decât cele utilizate până acum. Iar la baza lor trebuie să stea solidaritatea.
Solidaritatea statelor europene. Un termen, până de curând, extrem de mult invocat. Mai ales în condiţiile în care Germania în tandem cu Franţa aveau, şi încă mai au, pretenţia că stau la butoanele întregului continent. Această solidaritate a fost invocată, aproape bătând cu pumnul în masă, de reprezentanţii celor două state atunci când s-a pus problema pactului fiscal. Vă amintiţi? România, reprezentată atunci de Traian Băsescu, s-a grăbit să semneze pactul fiscal. Şi, în prezent, ne numărăm printre puţinele state care îl şi respectă.

Pactul fiscal este un angajament al statului român de păstrare a deficitului la o cifră apreciată drept rezonabilă de către marile puteri. Dar care nu ne permite să facem investiţii suficient de mari pentru a reporni, cu adevărat, economia. Aplicând pactul fiscal, nu vom mai putea niciodată, nici noi, nici alte state din Europa Centrală şi de Est, să ajungem din urmă statele europene care nu au cunoscut blestemul comunismului. Dar, iată, ne-am conformat.

Şi ce să vezi? Confruntată cu ultimele atentate sângeroase de la Paris, Franţa dă de pământ cu pactul fiscal. Preşedintele Franţei este primul om politic important din Europa care anunţă că, în mod unilateral, nu va mai respecta pactul fiscal. Pentru că Franţa are nevoie de bani ca să-şi întărească sistemul de apărare. La fel se întâmplă cu spaţiul Schengen. În faţa provocării teroriste, în loc că spaţiul Schengen să fie generalizat, prin includerea României şi Bulgariei, noi aflăm că, dimpotrivă, acest mecanism urmează a fi abandonat.

Este acelaşi fenomen. Al lipsei de solidaritate. Al tendinţei de dezmembrare UE. Când, de fapt, logica ne spune că lucrurile ar trebui să stea altfel. Că toate fenomenele care conduc la unitate ar trebui, nu stopate, nu încetinite, ci, dimpotrivă, dinamizate şi generalizate. Pentru că numai astfel "operaţiunea pensetă" ar putea funcţiona. Pentru că numai astfel continentul european ar putea să scape cu faţa curată de fenomenul terorist, într-un termen rezonabil, cu costuri minime şi fără a provoca victime colaterale. Care, după cum s-a văzut, nu fac altceva decât să amplifice terorismul.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Operaţiunea pensetă

Postat la: 22.11.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Pentru prima dată, războiul antiterorism nu se mai poartă în proximitatea unor terenuri petrolifere. Ci, în Europa. Şi, după toate aparenţele, va exista un război de gherilă urbană generalizat, care va schimba, în profunzime, continentul european. Această situaţie impune la reflecţie. Ce s-a întâmplat în cei cincisprezece ani care au trecut de la gravul atentat din New York? Cum se explică faptul că terorismul, în loc să fie stârpit sau diminuat, s-a generalizat? Ce a fost greşit? Ce poate fi îndreptat?

Nu am intitulat întâmplător această analiză "operaţiunea pensetă". Sunt două scenarii, diametral opuse, prin care omenirea poate lupta împotriva fenomenului terorist. Unul a fost experimentat. Fără succes. El a constat în atacarea unor state ale căror guverne au susţinut organizaţiile teroriste. Întâmplător sau nu, respectivele state erau bogate în zăcăminte de petrol şi gaze. Războaiele conduse de Statele Unite, ca răspuns la provocările de tip terorist, în loc să diminueze, au multiplicat fenomenul. Atât de mult încât, iată, în acest moment, sunt expuse cele mai importante capitale europene la atentate de tip terorist.

Un alt scenariu, care nu a fost decât extrem de timid experimentat, este ceea ce poate fi denumit "operaţiunea pensetă". Identificarea fiecărui terorist, a fiecărui centru de comandă şi desfăşurarea unor operaţiuni chirurgicale având drept rezultat anihilarea acestora. Fără a pune în pericol comunităţi mai largi. Fără victime colaterale. Fără a atenta la suveranitatea unor state. Fără a încerca să implementezi, în altă parte, instituţii specific lumii occidentale. Acest tip de ripostă a fost destul de timid experimentat şi, din raţiuni asupra cărora nu mai opri acum, nu a fost niciodată şi niciunde generalizat.

Războiul terorist din Europa, despre care din ce în ce mai mulţi analişti şi oameni politici afirmă că declanşează, practic, cel de-Al Treilea Război Mondial, tinde să se desfăşoare în baza logicii aplicate în ultimii cincisprezece ani şi care nu a condus la niciun rezultat pozitiv. Confruntată cu o provocare fără precedent în istoria recentă, Europa reacţionează alandala. În loc să-şi protejeze frontierele exterioare, Europa, intrată în panică, reface, în mare viteză, frontierele naţionale. Iar pe alocuri se poate observa chiar şi recursul la crearea unor frontiere de tip feudal. În interiorul statelor naţionale.

Dar războiul de gherilă urbană va avea loc - şi deja acest lucru este cât se poate de vizibil - în cele mai multe dintre comunităţile europene, unde au fost create cartiere locuite de arabi şi de unde, treptat, autorităţile din statele respective s-au retras. Europa a crezut că poate găzdui şi folosi ca forţă de muncă un număr din ce în ce mai mare de etnici proveniţi din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii, izolându-i, în acelaşi timp, în uriaşe ghetouri urbane. Ei bine,astăzi, tocmai aceste ghetouri urbane devin focarele ofensivei teroriste. Astăzi, Europa plăteşte preţul neintegrării milioanelor de azilanţi veniţi pe parcursul mai multor generaţii.

Este o situaţie tipică, în care metodele de luptă trebuie să fie cu totul cu totul altele decât cele utilizate până acum. Iar la baza lor trebuie să stea solidaritatea.
Solidaritatea statelor europene. Un termen, până de curând, extrem de mult invocat. Mai ales în condiţiile în care Germania în tandem cu Franţa aveau, şi încă mai au, pretenţia că stau la butoanele întregului continent. Această solidaritate a fost invocată, aproape bătând cu pumnul în masă, de reprezentanţii celor două state atunci când s-a pus problema pactului fiscal. Vă amintiţi? România, reprezentată atunci de Traian Băsescu, s-a grăbit să semneze pactul fiscal. Şi, în prezent, ne numărăm printre puţinele state care îl şi respectă.

Pactul fiscal este un angajament al statului român de păstrare a deficitului la o cifră apreciată drept rezonabilă de către marile puteri. Dar care nu ne permite să facem investiţii suficient de mari pentru a reporni, cu adevărat, economia. Aplicând pactul fiscal, nu vom mai putea niciodată, nici noi, nici alte state din Europa Centrală şi de Est, să ajungem din urmă statele europene care nu au cunoscut blestemul comunismului. Dar, iată, ne-am conformat.

Şi ce să vezi? Confruntată cu ultimele atentate sângeroase de la Paris, Franţa dă de pământ cu pactul fiscal. Preşedintele Franţei este primul om politic important din Europa care anunţă că, în mod unilateral, nu va mai respecta pactul fiscal. Pentru că Franţa are nevoie de bani ca să-şi întărească sistemul de apărare. La fel se întâmplă cu spaţiul Schengen. În faţa provocării teroriste, în loc că spaţiul Schengen să fie generalizat, prin includerea României şi Bulgariei, noi aflăm că, dimpotrivă, acest mecanism urmează a fi abandonat.

Este acelaşi fenomen. Al lipsei de solidaritate. Al tendinţei de dezmembrare UE. Când, de fapt, logica ne spune că lucrurile ar trebui să stea altfel. Că toate fenomenele care conduc la unitate ar trebui, nu stopate, nu încetinite, ci, dimpotrivă, dinamizate şi generalizate. Pentru că numai astfel "operaţiunea pensetă" ar putea funcţiona. Pentru că numai astfel continentul european ar putea să scape cu faţa curată de fenomenul terorist, într-un termen rezonabil, cu costuri minime şi fără a provoca victime colaterale. Care, după cum s-a văzut, nu fac altceva decât să amplifice terorismul.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE