Înțeleptul, călătorul și averea

Postat la: 22.05.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

Înțeleptul, călătorul și averea

Majoritatea scandalurilor de corupție din România sunt legate de acumularea unor averi colosale care nu pot fi justificate. Declarațiile de avere și de interese ale parlamentarilor, demnitarilor și funcționarilor publici sunt blindate cu vile, terenuri agricole, păduri, conturi, masinii de lux și acțiuni aducătoare de dividende uriașe.

Practic, parcurgând numai averile declarate reiese goana disperată a acestora după îmbogățire. Au strâns și strâng averi cât pentru zece vieți. Dacă sunt așa de avuți, de ce mai râvnesc la demnități publice? În primul rând pentru a-și conserva și mări averea, iar, cel mai important, pentru a-și proteja zestrea prin intermediul funcției publice, mai ales în cazul parlamentarilor. Platon spunea că "Cine vrea să fie cu adevărat bogat nu trebuie să-şi mărească averile, ci să-şi micşoreze poftele". Dar cum câinele nu pleacă niciodată de la măcelărie, așa se întâmplă și în politica românească: cine are ciolanul, îl roade, cine nu, face foamea! Însă, toți uită că sunt trecători prin viață, iar cine are capul pe umeri învață din povestea înțeleptului și a călătorului.

Într-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la poarta acestuia văzu că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Până și masa era făcută din câteva cărți mai groase puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă. Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați ai lumii să trăiască în asemenea condiții. Cu siguranță era o farsă. Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului vedea cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit, poate reușea el să facă ceva.

- Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă omul.
- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i înțeleptul.
- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.
- Şi eu la fel, zise înțeleptul!

Ion Teleanu

loading...
PUTETI CITI SI...

Înțeleptul, călătorul și averea

Postat la: 22.05.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Majoritatea scandalurilor de corupție din România sunt legate de acumularea unor averi colosale care nu pot fi justificate. Declarațiile de avere și de interese ale parlamentarilor, demnitarilor și funcționarilor publici sunt blindate cu vile, terenuri agricole, păduri, conturi, masinii de lux și acțiuni aducătoare de dividende uriașe.

Practic, parcurgând numai averile declarate reiese goana disperată a acestora după îmbogățire. Au strâns și strâng averi cât pentru zece vieți. Dacă sunt așa de avuți, de ce mai râvnesc la demnități publice? În primul rând pentru a-și conserva și mări averea, iar, cel mai important, pentru a-și proteja zestrea prin intermediul funcției publice, mai ales în cazul parlamentarilor. Platon spunea că "Cine vrea să fie cu adevărat bogat nu trebuie să-şi mărească averile, ci să-şi micşoreze poftele". Dar cum câinele nu pleacă niciodată de la măcelărie, așa se întâmplă și în politica românească: cine are ciolanul, îl roade, cine nu, face foamea! Însă, toți uită că sunt trecători prin viață, iar cine are capul pe umeri învață din povestea înțeleptului și a călătorului.

Într-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la poarta acestuia văzu că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Până și masa era făcută din câteva cărți mai groase puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă. Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați ai lumii să trăiască în asemenea condiții. Cu siguranță era o farsă. Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului vedea cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit, poate reușea el să facă ceva.

- Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă omul.
- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i înțeleptul.
- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.
- Şi eu la fel, zise înțeleptul!

Ion Teleanu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE