Mic tratat de de-populism

• Tweet

În România, cel mai adesea rețeta succesului în politică este populismul. Iar regula de aur a populismului spune că pentru a câștiga încrederea românilor trebuie să le spui cât sunt de săraci și nu ce-ar trebui să facă să iasă din starea de sărăcie. Trebuie să-i căinezi, nu să-i îndemni.

Acest tip de lamentatio benevolentiae, dacă îi putem spune așa, se pliază minunat pe contestările din ultima vreme. În România nu s-a făcut nimic, se strigă sus și tare la manifestații, românii sunt tot mai săraci pentru că unii politicieni fură, corupția ne sărăcește și ne ucide etc. etc. Îți trebuie ceva curaj să te așezi împotriva acestui cor de bocete furioase și să spui că nu e chiar așa, că n România s-a mai făcut una-alta, că nivelul de trai crește sau altele asemenea. Ești imediat taxat ca fiind naiv, de pe altă lume, necunoscător al realităților, disprețuitor față de cei aflați la limita subzistenței, poet (ca și cum asta ar fi o jignire) etc. etc. Cum eu mă încadrez din oficiu, fiind și membru al Filialei de Poezie a Uniunii Scriitorilor, am să îndrăznesc să spun că românii nu sunt nicidecum mai săraci decât acum douăzeci de ani și că progresele sunt evidente. Că românii sunt săraci prin comparație cu locuitorii țărilor capitaliste dezvoltate asta e limpede, tot așa cum la fel de limpezi sunt motivele care au creat decalajele. Dar românii sunt mai puțin săraci decât acum douăzeci de ani iar decalajele, în ce privește nivelul de trai față de țările vestice, s-au redus simțitor.

Și ca să vedeți cât sunt de poet, permiteți-mi să vă ofer câteva cifre validate de toate instituțiile specializate din România. Și vă rog să nu-mi spuneți că sunt cifre mincinoase, nu vă cred decât dacă îmi oferiți altele, furnizate de instituții acreditate și acceptate - ca și cele pe care vi le prezint eu - de EUROSTAT, suprema autoritate a statisticii europene. Așadar, Produsul Intern Brut (PIB) al României, adică, mai simplu spus, valoarea nouă creată în economie, a fost în anul 2000 de aproape 38 de miliarde de dolari. În anul 2017, PIB-ul României a ajuns la peste 200 de miliarde de dolari! În țara în care cică nu se face nimic, PIB a crescut în 17 ani, în echivalent dolari, de peste cinci ori! Dacă facem socoteala în euro, baza de plecare e cam aceeași (dolarul și euro erau comparabile în 2000), adică 40 de miliarde de euro, iar nivelul de 200 de miliarde va fi atins, probabil, în 2018, nu în 2017, deci iarăși o multiplicare de cinci ori.
În lei, saltul este și mai spectaculos, de la 80 de miliarde de lei în 2000 la peste 800 de miliarde (probabil vreo 800 mld lei) în 2017! E drept, în această multiplicare de peste zece ori inflația joacă un rol mai important decât în cazul evaluărilor în euro sau dolari.

Una peste alta, indiferent de moneda în care socotim evoluția PIB, saltul este considerabil. Iar creșterea PIB s-a reflectat și în creșterea PIB/loc: de la 1700 dolari/loc în 2000 la aproape 10 000 dolari/loc în 2017. Și pentru a vedea cum creșterea economică a României a fost relevantă nu doar în raport cu ea însăși, ci și în raport cu economia Uniunii Europene, să facem și o comparație privind paritatea puterii de cumpărare, care, prin calcularea unei rate de schimb alternative între monedele naționale, dă o idee cu privire la evoluția nivelului de trai. Paritatea puterii de cumpărare a fost în 2005 (primul an care ne oferă date de referință) de cca 34%, ajungând în 2017 la aproape 60%. Aceasta arată că România s-a dezvoltat mai accelerat în raport cu media economiilor Uniunii Europene, și nu doar în ce privește PIB, dar și în ce privește puterea de cumpărare a veniturilor.

Desigur, nu trebuie să idilizăm cifrele. România a avut acest salt spectaculos și din cauza faptului că a pornit de foarte jos, după jumătate de veac de comunism și încă un deceniu (1990 - 1999) ratat. E drept că paritatea puterii de cumpărare în raport cu media UE este de aproape 60%, dar față de țările dezvoltate ale Uniunii este, încă, foarte redusă. Aceasta și explică migrația masivă din aceeași perioadă a milioane de români. În plus, efectele creșterii nu au fost resimțite în mod egal de toți românii iar infrastructura și serviciile publice nu s-au îmbunătățit corespunzător. Totuși, cu toate aceste îndreptățite rezerve, trebuie să acceptăm că începutul de secol XXI a adus România din stadiul de țară în curs de dezvoltare în cel de țară mediu dezvoltată. Comparația veniturilor populației, fie că e vorba de salarii, fie că e vorba de pensii, oferă concluzii similare, atât în valoare nominală, cât și în valoare reală. Așadar, se poate și la noi.

Varujan Vosganian