ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Marea Britanie, o exemplară lecție de diplomație

Postat la: 20.06.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Marea Britanie, o exemplară lecție de diplomație

Pentru cine se mai sperie încă de Brexit, și o face în mod sincer, am un anunț important. Marea Britanie nu va ieși din Uniunea Europeană. În schimb, Brexitul ca atare a fost utilizat, de diplomația britanică, drept o armă redutabilă. Care și-a produs efectele. Din plin. În avantajul Londrei. Și în dezavantajul celorlalte state membre.

Singurul câștigător real al acestui balamuc, generat de referendumul din Marea Britanie prin care cetățenii urmează să decidă, în mod democratic, dacă vor să mai rămân sau nu în Uniunea Europeană, este, în mod straniu, pe lângă Anglia însăși, un outsider. Și anume Elveția. Asupra Elveției au fost exercitate, în ultimii ani, presiuni uriașe, în special din direcția Germaniei, pentru a sili Țara Cantoanelor să intre în Uniunea Europeană. Fără ca, de aici, să rezulte vreun avantaj pentru Elveția. Câștigători erau ceilalți. În special marile puteri europene și, în primul rând, Germania. Aceștia urmau să constrângă Elveția să renunțe și la bruma de avantaje pe care izbutise să și le conserve în ultimii ani. Inclusiv cele de natură bancară. De ce să stea banii europenilor în conturi elvețiene și să nu stea în conturi germane sau franceze. Și, cu aceasta, paranteza poate fi închisă. Profitând de vâlva teribilă stârnită de Brexit, respectiv de referendumul din Marea Britanie, Elveția a reușit să treacă prin urechile acului și să renunțe, oficial și programatic, la UE. Cel puțin pentru moment.

Să ne întoarcem la cacealmaua jucată de Londra. Guvernul britanic a făcut, cât a putut, slalom între presiunea propriei populații, dominată în continuare, în ciuda globalizării și în ciuda europenizării, de psihologia specifică insularilor. Această populație a fost reticentă la orice schimbare și în special la schimbările impuse de birocrația de la Bruxelles. Din cealaltă direcție, Guvernul Cameron era supus unor presiuni din ce în ce mai mari, exercitate de către partenerii europeni care, cu sau fără temei, cu sau fără bune intenții, au încercat un asalt final asupra Londrei, pentru a o alinia. Pentru a o egaliza cu standardele Uniunii Europene.

În general, când un guvern este supus unei duble presiuni, el cabotează. Sau, în cel mai bun caz, reușește, cu chiu, cu vai, să scape cu fața curată. Nu a fost, însă, și cazul Guvernului Cameron. Acesta a adoptat o politică genială. Mai întâi, pentru a calma pentru mult timp de acum încolo spiritele, a găsit de cuviință să organizeze un referendum. Decizia dacă Marea Britanie rămâne sau nu în Uniunea Europena trebuie să o ia popurul. Dar ceea ce vor decide cetățenii nu se va schimba pentru mult timp. Cameron a ales cu multă atenție momentul pentru declanșarea unui eveniment atât de important. A jucat la limită. Iar, la limită, Marea Britanie va decide să rămână în UE. Dar a acordat satisfacție deplină și partizanilor ieșirii din organizație. A căror gură va fi închisă pentru mult timp de acum încolo. Acesta este câștigul pe plan intern.

Pe plan extern, câștigul este însă uriaș. Birocrații de la Bruxelles au alertat, pe bună dreptate, guvernele europene. În sensul că, dacă Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană, acest gest politic crucial ar putea fi începutul unui dezastru. Începutul deconstrucției UE. Pentru că și alții ar putea urma acest exemplu. Sau ar putea amenința că o vor face. Ceea ce, în definitiv, poate fi același lucru. Și fiind puse astfel e jar, guvernele europene au decis că este cazul să negocieze cu Marea Britanie ceea ce, până de curând, era de nenegociat. Și astfel s-a ajuns în situația în care, pentru a evita Brexitul, autoritățile de la Bruxelles, cu acordul guvernelor, au acceptat ca, la multe capitole, Marea Britanie să facă excepție. Adică să beneficieze de avantaje refuzate celorlalte state. Și iată cum, mai mult decât până de curând, mai mult decât oricând, puterea insulară cu epicentrul pe malul Tamisei își conscara, încă o data, statutul de insulă și de excepționalitate în interiorul Uniunii Europene.

Referendumul se va solda, așa cum au prognozat analiștii lucizi, cu rămânerea Marii Britanii în Uniune Europeană. Cu avantaje cu tot. Cu dublul câștig înregistrat de Guvernul Cameron, în plan intern și în plan extern. Peste câteva zile, vom trage linie și vom spune așa: Marea Britanie a oferit întregii lumi o nouă demonstrație de îndrăzneală, de inteligență, de diplomație la nivel înalt și de originalitate. Să fi atât de tradițional și atât de original în același timp reprezintă rezultatul unei uluitoare acrobații politice.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Marea Britanie, o exemplară lecție de diplomație

Postat la: 20.06.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Pentru cine se mai sperie încă de Brexit, și o face în mod sincer, am un anunț important. Marea Britanie nu va ieși din Uniunea Europeană. În schimb, Brexitul ca atare a fost utilizat, de diplomația britanică, drept o armă redutabilă. Care și-a produs efectele. Din plin. În avantajul Londrei. Și în dezavantajul celorlalte state membre.

Singurul câștigător real al acestui balamuc, generat de referendumul din Marea Britanie prin care cetățenii urmează să decidă, în mod democratic, dacă vor să mai rămân sau nu în Uniunea Europeană, este, în mod straniu, pe lângă Anglia însăși, un outsider. Și anume Elveția. Asupra Elveției au fost exercitate, în ultimii ani, presiuni uriașe, în special din direcția Germaniei, pentru a sili Țara Cantoanelor să intre în Uniunea Europeană. Fără ca, de aici, să rezulte vreun avantaj pentru Elveția. Câștigători erau ceilalți. În special marile puteri europene și, în primul rând, Germania. Aceștia urmau să constrângă Elveția să renunțe și la bruma de avantaje pe care izbutise să și le conserve în ultimii ani. Inclusiv cele de natură bancară. De ce să stea banii europenilor în conturi elvețiene și să nu stea în conturi germane sau franceze. Și, cu aceasta, paranteza poate fi închisă. Profitând de vâlva teribilă stârnită de Brexit, respectiv de referendumul din Marea Britanie, Elveția a reușit să treacă prin urechile acului și să renunțe, oficial și programatic, la UE. Cel puțin pentru moment.

Să ne întoarcem la cacealmaua jucată de Londra. Guvernul britanic a făcut, cât a putut, slalom între presiunea propriei populații, dominată în continuare, în ciuda globalizării și în ciuda europenizării, de psihologia specifică insularilor. Această populație a fost reticentă la orice schimbare și în special la schimbările impuse de birocrația de la Bruxelles. Din cealaltă direcție, Guvernul Cameron era supus unor presiuni din ce în ce mai mari, exercitate de către partenerii europeni care, cu sau fără temei, cu sau fără bune intenții, au încercat un asalt final asupra Londrei, pentru a o alinia. Pentru a o egaliza cu standardele Uniunii Europene.

În general, când un guvern este supus unei duble presiuni, el cabotează. Sau, în cel mai bun caz, reușește, cu chiu, cu vai, să scape cu fața curată. Nu a fost, însă, și cazul Guvernului Cameron. Acesta a adoptat o politică genială. Mai întâi, pentru a calma pentru mult timp de acum încolo spiritele, a găsit de cuviință să organizeze un referendum. Decizia dacă Marea Britanie rămâne sau nu în Uniunea Europena trebuie să o ia popurul. Dar ceea ce vor decide cetățenii nu se va schimba pentru mult timp. Cameron a ales cu multă atenție momentul pentru declanșarea unui eveniment atât de important. A jucat la limită. Iar, la limită, Marea Britanie va decide să rămână în UE. Dar a acordat satisfacție deplină și partizanilor ieșirii din organizație. A căror gură va fi închisă pentru mult timp de acum încolo. Acesta este câștigul pe plan intern.

Pe plan extern, câștigul este însă uriaș. Birocrații de la Bruxelles au alertat, pe bună dreptate, guvernele europene. În sensul că, dacă Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană, acest gest politic crucial ar putea fi începutul unui dezastru. Începutul deconstrucției UE. Pentru că și alții ar putea urma acest exemplu. Sau ar putea amenința că o vor face. Ceea ce, în definitiv, poate fi același lucru. Și fiind puse astfel e jar, guvernele europene au decis că este cazul să negocieze cu Marea Britanie ceea ce, până de curând, era de nenegociat. Și astfel s-a ajuns în situația în care, pentru a evita Brexitul, autoritățile de la Bruxelles, cu acordul guvernelor, au acceptat ca, la multe capitole, Marea Britanie să facă excepție. Adică să beneficieze de avantaje refuzate celorlalte state. Și iată cum, mai mult decât până de curând, mai mult decât oricând, puterea insulară cu epicentrul pe malul Tamisei își conscara, încă o data, statutul de insulă și de excepționalitate în interiorul Uniunii Europene.

Referendumul se va solda, așa cum au prognozat analiștii lucizi, cu rămânerea Marii Britanii în Uniune Europeană. Cu avantaje cu tot. Cu dublul câștig înregistrat de Guvernul Cameron, în plan intern și în plan extern. Peste câteva zile, vom trage linie și vom spune așa: Marea Britanie a oferit întregii lumi o nouă demonstrație de îndrăzneală, de inteligență, de diplomație la nivel înalt și de originalitate. Să fi atât de tradițional și atât de original în același timp reprezintă rezultatul unei uluitoare acrobații politice.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE