ZC
ZC




ZC




Klaus Iohannis amână războiul final

Postat la: 27.06.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

Klaus Iohannis amână războiul final

Finala mare a fost amânată. Teoretic, războiul lui Iohannis cu PSD ar fi putut să aibă loc chiar acum. Beneficiind de întreaga conjunctură creată prin automoțiunea de cenzură. Dar ar fi fost prematur. Președintele nu poate intra într-o bătălie finală cu PSD asumându-și riscul să piardă. Un război pierdut ar însemna renunțarea la cel de-al doilea manadat. Iar șansele de a câștiga, acum, marele pot erau minime. Așa că Iohannis s-a mulțumit cu mai puțin. Încercând o abordare pas cu pas.

Fără a avea vreun proiect de țară aflat în curs de a fi realizat și canalizând energiile pozitive ale populației, lui Klaus Iohannis i-au reușit câteva improvizații. 1. A devenit liderul incontestabil al opoziției. Un personaj politic care are, teoretic cel puțin, capacitatea de a coaliza în jurul lui, într-o bună zi, forțele de dreapta și o parte a societății civile. 2. Și-a pus omul în fruntea celui mai important serviciu secret al țării, profitând din plin și de oportunitatea îndepărtării directorului operativ scăpat de sub control. Are și perspectiva, în urma unei negocieri cu PSD, de a prelua, printr-un interpus, conducerea SIE, astfel încât va fi în măsură să coordoneze cu adevărat toate instituțiile de forță, mai puțin Ministerul de Interne. 3. A profitat cu înțelepciune de oportunitatea războiului din interiorul PSD, pentru a vulnerabiliza acest partid și a demonstra că PSD este departe de a fi infailibil. 4. Profitând de conjunctura și de calendarul extern, a reușit câteva lovituri de imagine prin întâlnirile la vârf cu Trump, Merkel și Macron. Una peste altă, președintele Klaus Iohannis are șansa de a obține un al doilea mandat. Dacă și numai dacă vor fi îndeplinite două condiții. 1. PNL, sub conducerea lui Ludovic Orban, să rămână vehiculul său electoral și să își recapete, până în 2019, vigoarea de altă dată. 2. Tot până în 2019, printr-o lovitură de forță, PSD să piardă puterea executivă.

Sunt două condiții extrem de greu de îndeplinit. Pentru ca PNL să redevină un jucător major în politica internă, nu este suficient faptul că a fost finalizată fuziunea sau că au avut loc alegeri democratice de jos în sus, până la desemnarea unui nou președinte, un liberal autentic, în persoana lui Ludovic Orban. PNL, pentru a deveni cu adevărat puternic, trebuie, în mod obligatoriu, să își recupereze substanța liberală și substanța națională. În esență, substanța liberală înseamnă ca PNL să lupte activ pentru promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv împotriva abuzurilor săvârșite de unii procurori și de instituțiile de forță. Ori președintele Klaus Iohannis, în absența unui aliat puternic în plan politic, se sprijină tocmai pe instituțiile de forță și pe procurori și are tot interesul să le lase acestora lesa cât mai lungă. A doua condiție este recuperarea substanței naționale a acestui partid. Ceea ce presupune o raportare diferită fără de tendințele de globalizare impuse de Germania, care este motorul economic și politic al Uniunii Europene. Nu cred, așa cum l-am identificat pe președintele Klaus Iohannis, că acesta este pregătit să încurajeze său chiar să tolereze o reorientare de fond în această direcție a politicii PNL. Ca urmare, mă îndoiesc că PNL va putea redeveni un partid puternic, în stare să preia, în mod democratic, guvernarea și nu printr-o lovitură de forță, dacă nu va îndeplini cele două condiții. Iar dacă le va îndeplini, mă îndoiesc că va mai fi vehiculul electoral al lui Klaus Iohannis.

Și nici măcar rezolvarea convenabilă a raporturilor sale cu PNL, desigur, cu un PNL puternic, nu îi asigură succesul lui Iohannis dacă, între timp, PSD nu este vulnerabilizat atât de mult, încât să piardă guvernarea. Acest al doilea proces a început și, până una-alta, este regizat cu succes de care Klaus Iohannis. Cum ar putea fi mai simplu și mai eficient vulnerabilizat PSD, altfel decât prin introducerea, la cele mai importante nivele de decizie, a unor cârtițe? A unor oameni care, de câte ori este nevoie, răspund ordinului pe unitate. Graba aproape frivolă cu care Klaus Iohannis și-a încălcat propriile angajamente și propriile condiții vizând integritatea viitorului premier denotă o nervozitate a acestuia și o nevoie acută de a se precipita. Cum, necum, Dragnea i-a oferit, probabil speriat de cel de-al doilea dosar penal, o excelentă oportunitate, aranjând în așa fel piesele pe tabla de șah PSD încât și cel de-al doilea premier al acestui partid să fie tot o dronă a sistemului. Ceea ce pentru Dragnea și PSD reprezintă un act de sinucidere programată, pentru Klaus Iohannis este un semn că el se mai află încă în joc și joacă încă major pentru obținerea celui de-al doilea manadat. Dar, cum explicăm mai sus, nu este suficient.

Neavând încă la dispoziție, nici măcar prin PNL, o forță de dreapta suficient de puternică și de omogenă, neputându-se biziu, în mod evident, pe o viitoare susținere PSD și, în al treilea rând, neavând șansa, pentru moment, de a scoate PSD de la guvernare, Klaus Iohannis a ajuns la un compromis convenabil. Bătălia finală, dacă o va mai declanșa vreodată, va avea loc mai târziu, în 2018 sau poate chiar în 2019, și va putea fi câștigata de el dacă și numai dacă, până atunci, cele două condiții cardinale vor fi îndeplinite.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Klaus Iohannis amână războiul final

Postat la: 27.06.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Finala mare a fost amânată. Teoretic, războiul lui Iohannis cu PSD ar fi putut să aibă loc chiar acum. Beneficiind de întreaga conjunctură creată prin automoțiunea de cenzură. Dar ar fi fost prematur. Președintele nu poate intra într-o bătălie finală cu PSD asumându-și riscul să piardă. Un război pierdut ar însemna renunțarea la cel de-al doilea manadat. Iar șansele de a câștiga, acum, marele pot erau minime. Așa că Iohannis s-a mulțumit cu mai puțin. Încercând o abordare pas cu pas.

Fără a avea vreun proiect de țară aflat în curs de a fi realizat și canalizând energiile pozitive ale populației, lui Klaus Iohannis i-au reușit câteva improvizații. 1. A devenit liderul incontestabil al opoziției. Un personaj politic care are, teoretic cel puțin, capacitatea de a coaliza în jurul lui, într-o bună zi, forțele de dreapta și o parte a societății civile. 2. Și-a pus omul în fruntea celui mai important serviciu secret al țării, profitând din plin și de oportunitatea îndepărtării directorului operativ scăpat de sub control. Are și perspectiva, în urma unei negocieri cu PSD, de a prelua, printr-un interpus, conducerea SIE, astfel încât va fi în măsură să coordoneze cu adevărat toate instituțiile de forță, mai puțin Ministerul de Interne. 3. A profitat cu înțelepciune de oportunitatea războiului din interiorul PSD, pentru a vulnerabiliza acest partid și a demonstra că PSD este departe de a fi infailibil. 4. Profitând de conjunctura și de calendarul extern, a reușit câteva lovituri de imagine prin întâlnirile la vârf cu Trump, Merkel și Macron. Una peste altă, președintele Klaus Iohannis are șansa de a obține un al doilea mandat. Dacă și numai dacă vor fi îndeplinite două condiții. 1. PNL, sub conducerea lui Ludovic Orban, să rămână vehiculul său electoral și să își recapete, până în 2019, vigoarea de altă dată. 2. Tot până în 2019, printr-o lovitură de forță, PSD să piardă puterea executivă.

Sunt două condiții extrem de greu de îndeplinit. Pentru ca PNL să redevină un jucător major în politica internă, nu este suficient faptul că a fost finalizată fuziunea sau că au avut loc alegeri democratice de jos în sus, până la desemnarea unui nou președinte, un liberal autentic, în persoana lui Ludovic Orban. PNL, pentru a deveni cu adevărat puternic, trebuie, în mod obligatoriu, să își recupereze substanța liberală și substanța națională. În esență, substanța liberală înseamnă ca PNL să lupte activ pentru promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv împotriva abuzurilor săvârșite de unii procurori și de instituțiile de forță. Ori președintele Klaus Iohannis, în absența unui aliat puternic în plan politic, se sprijină tocmai pe instituțiile de forță și pe procurori și are tot interesul să le lase acestora lesa cât mai lungă. A doua condiție este recuperarea substanței naționale a acestui partid. Ceea ce presupune o raportare diferită fără de tendințele de globalizare impuse de Germania, care este motorul economic și politic al Uniunii Europene. Nu cred, așa cum l-am identificat pe președintele Klaus Iohannis, că acesta este pregătit să încurajeze său chiar să tolereze o reorientare de fond în această direcție a politicii PNL. Ca urmare, mă îndoiesc că PNL va putea redeveni un partid puternic, în stare să preia, în mod democratic, guvernarea și nu printr-o lovitură de forță, dacă nu va îndeplini cele două condiții. Iar dacă le va îndeplini, mă îndoiesc că va mai fi vehiculul electoral al lui Klaus Iohannis.

Și nici măcar rezolvarea convenabilă a raporturilor sale cu PNL, desigur, cu un PNL puternic, nu îi asigură succesul lui Iohannis dacă, între timp, PSD nu este vulnerabilizat atât de mult, încât să piardă guvernarea. Acest al doilea proces a început și, până una-alta, este regizat cu succes de care Klaus Iohannis. Cum ar putea fi mai simplu și mai eficient vulnerabilizat PSD, altfel decât prin introducerea, la cele mai importante nivele de decizie, a unor cârtițe? A unor oameni care, de câte ori este nevoie, răspund ordinului pe unitate. Graba aproape frivolă cu care Klaus Iohannis și-a încălcat propriile angajamente și propriile condiții vizând integritatea viitorului premier denotă o nervozitate a acestuia și o nevoie acută de a se precipita. Cum, necum, Dragnea i-a oferit, probabil speriat de cel de-al doilea dosar penal, o excelentă oportunitate, aranjând în așa fel piesele pe tabla de șah PSD încât și cel de-al doilea premier al acestui partid să fie tot o dronă a sistemului. Ceea ce pentru Dragnea și PSD reprezintă un act de sinucidere programată, pentru Klaus Iohannis este un semn că el se mai află încă în joc și joacă încă major pentru obținerea celui de-al doilea manadat. Dar, cum explicăm mai sus, nu este suficient.

Neavând încă la dispoziție, nici măcar prin PNL, o forță de dreapta suficient de puternică și de omogenă, neputându-se biziu, în mod evident, pe o viitoare susținere PSD și, în al treilea rând, neavând șansa, pentru moment, de a scoate PSD de la guvernare, Klaus Iohannis a ajuns la un compromis convenabil. Bătălia finală, dacă o va mai declanșa vreodată, va avea loc mai târziu, în 2018 sau poate chiar în 2019, și va putea fi câștigata de el dacă și numai dacă, până atunci, cele două condiții cardinale vor fi îndeplinite.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE