ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Iohannis vs. Ponta = dialogul surzilor tăcuți

Postat la: 12.05.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Iohannis vs. Ponta = dialogul surzilor tăcuți

Premierul Victor Ponta a voiajat recent în țările arabe, ca să cadă la pace cu șeicii, determinându-i să investească în țara noastră. Excelent! Dar nu i-a spus o vorbă Președintelui țării, decât atunci când s-a întors din delegație; iar Klaus declarat că n-a înțeles nimic din raportul premierului. Nasol!

În realitate, prăpastia dintre cele două instituții ale statului - Președinția și Executivul - se adâncește, în detrimentul Poporului român, pentru că ambii reprezentanți ai acestora denotă orgolii și ambiții nemăsurate. Iar ce vor fiecare dintre cei doi capi ai statului, fiecare în parte, separat, nu se poate, cel puțin deocamdată.

Este cât se poate de adevărat că, potrivit Constituției, politica externă a României cade în sarcina neamțului, și nu a Cabinetului Ponta. Liderul de la Cotroceni trebuie să ghidoneze destinele politice ale țării, în consonanță cu părerile membrilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și ale celor două vestite camere ale Parlamentului. Iar Guvernul este chemat să se implice în această poveste doar cu mandatul lui Klaus, prin intermediul ministrului Afacerilor Externe sau personal, atunci când i se solicită acest lucru.

Pe de altă parte, răspunderea privind politica economică a statului cade în sarcina Cabinetului PSD + coaliția de guvernare - atât la intern cât și la extern -, nu a Președinției. Ceea ce-l face pe cetățeanul de rând să nu mai înțeleagă nimic, de bună seamă. Ba da, poate înțelege că, din aceste orgolii nemăsurate, ambiții și animozități, care n-au nici cea mai mică legătură cu interesul național, el este și va fi singurul perdant, atunci când se întocmește nota de plată. Iohannis vrea să-l dea jos pe Ponta și să instaleze în loc un guvern democrat-liberal minoritar, pentru a face pe placul electoratului care l-a votat. Nimic mai firesc, dar, deocamdată, asta nu se poate întâmpla, din cauza opțiunii majorității.

Ponta Viorel vrea să conducă țara independent de opinia Cotroceniului, satisfăcând astfel doleanțele votanților de stânga care l-au mandatat, fără a lua seama la atitudinea șefului statului, atunci când apucă și acesta să rostească câte-un cuvânt. Atitudine care, la fel, nu duce la nimic constructiv, din motive evidente. Mulți poate și-ar dori, puși în fața unor astfel de situații carambolești, ca președintele să se înțeleagă bine cu premierul, iar cei doi să-și dea mâna în scopul promovării interesului național. Și să lase la o parte micile orgolii și ambiții privind identitatea funcției care-i orbește la momentul actual. Dar o asemenea abordare ar fi ori nu benefică românului de rând, confruntat zilnic cu zbaterile, problemele și necazurile lui, pe care nu știe cum să le mai depășească?

Păi, dacă ne gândim bine la mandatul ultimului președinte ales..., s-a ales praful și pulberea de națiune, când Băsescu s-a înțeles bine cu Boc, precum și cu umbra acestuia, Elena Udrea. Ori invers. Ca atare, ce-ar fi de făcut? Iată o întrebare la care electoratul va fi chemat să răspundă în curând și la care trebuie să se gândească profund până atunci, ca să nu mai aibă de ce reproșa ulterior și în van, că a fost păcălit și din această cauză n-a pus ștampila acolo unde de fapt ar fi dorit. Și ca să nu-și mai poată reproșa nici sieși ulterior, că nu i-a votat pe cei care ar fi trebuit. În încheierea acestui editorial este cazul să mai subliniem un lucru. Din toată tevatura iscată în jurul vizitei „neaprobate" a premierului Victor Viorel Ponta în câteva țări arabe mai bogate și mai stabile din punct de vedere politic, Iohannis este cel care a punctat mai abitir, zicând: „Nu solicit lucruri extraordinare și nici complicate. Solicit lucruri pe care poate să le facă și premierul, discuții lămuritoare înainte de vizite. Probabil că ar ajuta".

Chiar așa, de ce-a trebuit șeful cabinetului care-i poartă numele să-și arate mușchii spre Palatul Cotroceni, neinformându-l oficial pe Klaus despre acest voiaj? Doar pentru a-l șicana pe acesta, la mișto, în zeflemea? Ce l-ar fi costat o discuție de-o jumătate de oră purtată în limba română și la cel mai înalt nivel intern, pentru liniștea noastră, a tuturor? Care liniște, iarăși, nu este de dorit, dacă e să ne aducem aminte de fatidicul cuplu Ion Iiescu - Adrian Năstase, ce-a dus țara la..., sau în..., iar de aici încolo poate completa fiecare român ce crede de cuviință.

Ceea ce denotă că, în România - ca un paradox național - cum ai da-o, tot rău iese, că așa ne place nouă să ne pângem chiar și atunci când ne merge bine. Dacă plouă prea mult, e clar că vom avea culturi compromise. Dacă nu plouă - la fel. Dacă ba plouă, ba nu plouă, apar dăunătorii și tot așa. Cu toate acestea, deși se lamentează mai mult decât ar fi normal, românul le va duce pe toate, răbdător și cel mai adesea zâmbitor, „de e pace, de-i război". Că-așa suntem noi, până la urmă - trebuie s-o recunoaștem -, optimiști din fire, dar cârcotași cât cuprinde.

Dan Coste

 

loading...
PUTETI CITI SI...

Iohannis vs. Ponta = dialogul surzilor tăcuți

Postat la: 12.05.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Premierul Victor Ponta a voiajat recent în țările arabe, ca să cadă la pace cu șeicii, determinându-i să investească în țara noastră. Excelent! Dar nu i-a spus o vorbă Președintelui țării, decât atunci când s-a întors din delegație; iar Klaus declarat că n-a înțeles nimic din raportul premierului. Nasol!

În realitate, prăpastia dintre cele două instituții ale statului - Președinția și Executivul - se adâncește, în detrimentul Poporului român, pentru că ambii reprezentanți ai acestora denotă orgolii și ambiții nemăsurate. Iar ce vor fiecare dintre cei doi capi ai statului, fiecare în parte, separat, nu se poate, cel puțin deocamdată.

Este cât se poate de adevărat că, potrivit Constituției, politica externă a României cade în sarcina neamțului, și nu a Cabinetului Ponta. Liderul de la Cotroceni trebuie să ghidoneze destinele politice ale țării, în consonanță cu părerile membrilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și ale celor două vestite camere ale Parlamentului. Iar Guvernul este chemat să se implice în această poveste doar cu mandatul lui Klaus, prin intermediul ministrului Afacerilor Externe sau personal, atunci când i se solicită acest lucru.

Pe de altă parte, răspunderea privind politica economică a statului cade în sarcina Cabinetului PSD + coaliția de guvernare - atât la intern cât și la extern -, nu a Președinției. Ceea ce-l face pe cetățeanul de rând să nu mai înțeleagă nimic, de bună seamă. Ba da, poate înțelege că, din aceste orgolii nemăsurate, ambiții și animozități, care n-au nici cea mai mică legătură cu interesul național, el este și va fi singurul perdant, atunci când se întocmește nota de plată. Iohannis vrea să-l dea jos pe Ponta și să instaleze în loc un guvern democrat-liberal minoritar, pentru a face pe placul electoratului care l-a votat. Nimic mai firesc, dar, deocamdată, asta nu se poate întâmpla, din cauza opțiunii majorității.

Ponta Viorel vrea să conducă țara independent de opinia Cotroceniului, satisfăcând astfel doleanțele votanților de stânga care l-au mandatat, fără a lua seama la atitudinea șefului statului, atunci când apucă și acesta să rostească câte-un cuvânt. Atitudine care, la fel, nu duce la nimic constructiv, din motive evidente. Mulți poate și-ar dori, puși în fața unor astfel de situații carambolești, ca președintele să se înțeleagă bine cu premierul, iar cei doi să-și dea mâna în scopul promovării interesului național. Și să lase la o parte micile orgolii și ambiții privind identitatea funcției care-i orbește la momentul actual. Dar o asemenea abordare ar fi ori nu benefică românului de rând, confruntat zilnic cu zbaterile, problemele și necazurile lui, pe care nu știe cum să le mai depășească?

Păi, dacă ne gândim bine la mandatul ultimului președinte ales..., s-a ales praful și pulberea de națiune, când Băsescu s-a înțeles bine cu Boc, precum și cu umbra acestuia, Elena Udrea. Ori invers. Ca atare, ce-ar fi de făcut? Iată o întrebare la care electoratul va fi chemat să răspundă în curând și la care trebuie să se gândească profund până atunci, ca să nu mai aibă de ce reproșa ulterior și în van, că a fost păcălit și din această cauză n-a pus ștampila acolo unde de fapt ar fi dorit. Și ca să nu-și mai poată reproșa nici sieși ulterior, că nu i-a votat pe cei care ar fi trebuit. În încheierea acestui editorial este cazul să mai subliniem un lucru. Din toată tevatura iscată în jurul vizitei „neaprobate" a premierului Victor Viorel Ponta în câteva țări arabe mai bogate și mai stabile din punct de vedere politic, Iohannis este cel care a punctat mai abitir, zicând: „Nu solicit lucruri extraordinare și nici complicate. Solicit lucruri pe care poate să le facă și premierul, discuții lămuritoare înainte de vizite. Probabil că ar ajuta".

Chiar așa, de ce-a trebuit șeful cabinetului care-i poartă numele să-și arate mușchii spre Palatul Cotroceni, neinformându-l oficial pe Klaus despre acest voiaj? Doar pentru a-l șicana pe acesta, la mișto, în zeflemea? Ce l-ar fi costat o discuție de-o jumătate de oră purtată în limba română și la cel mai înalt nivel intern, pentru liniștea noastră, a tuturor? Care liniște, iarăși, nu este de dorit, dacă e să ne aducem aminte de fatidicul cuplu Ion Iiescu - Adrian Năstase, ce-a dus țara la..., sau în..., iar de aici încolo poate completa fiecare român ce crede de cuviință.

Ceea ce denotă că, în România - ca un paradox național - cum ai da-o, tot rău iese, că așa ne place nouă să ne pângem chiar și atunci când ne merge bine. Dacă plouă prea mult, e clar că vom avea culturi compromise. Dacă nu plouă - la fel. Dacă ba plouă, ba nu plouă, apar dăunătorii și tot așa. Cu toate acestea, deși se lamentează mai mult decât ar fi normal, românul le va duce pe toate, răbdător și cel mai adesea zâmbitor, „de e pace, de-i război". Că-așa suntem noi, până la urmă - trebuie s-o recunoaștem -, optimiști din fire, dar cârcotași cât cuprinde.

Dan Coste

 

albeni
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE