Țintele taxei pe lăcomie

• Tweet

Într-o încercare temerară, dusă la bun sfârșit, de a afla în ce măsură sunt întemeiate acuzațiile lui Liviu Dragnea împotriva unor societăți cu capital străin, unul dintre cei mai buni ziariști de investigații, Liviu Alexa, de la Ziarul de Cluj, a făcut pe final de an un efort remarcabil. A solicitat toate datele necesare de la Registrul Comerțului și a calculat pentru firmele din top 100 raportul dintre cifra de afaceri și profitul raportat. Și a descoperit cu stupoare că cele mai multe dintre acestea raportează pur și simplu profituri fictive, mult diminuate, astfel încât Trezorieria se alege cu praful de pe tobă. Și Alexa confirmă astfel că taxa pe lăcomie, taxa de 2% aplicată pe cifra de afaceri este pe deplin motivată.

Din top 100 de firme, doar trei au capital românesc. 85% sunt multinaționale. Iar peste 90% dintre aceste multinaționale declară profituri ridicole. Iar dintre acestea, doar 16% ajung la stat. În schimb, cele câteva firme cu capital majoritar românesc declară venituri foarte mari și plătesc în consecință.

Câteva exemple oferite de Liviu Alexa sunt de-a dreptul scandaloase.

Holzindustrie Schweighofer, care a despădurit zeci de mii de hectare și taie lemn în valoare de sute de milioane de euro, raportează un profit de numai 1% din cifra de afaceri. Și, atenție, scapă de sub incidența ordonanței de urgență privind taxa pe lăcomie, care vizează doar societățile din domeniul financiar-bancar, energetic și IT. La fel cum scapă cu fața curată și principalii traderi din comerțul cu cereale, primii opt dintre aceștia raportând în ultimii ani profit zero. Și scapă de sub incidența ordonanței întregul comerț cu medicamente, care realizeză cifre fabuloase, dar își externalizează profitul prin diverse „optimizări", astfel încât nu oferă mai nimic statului în care își desfășoară activitatea. La fel se întâmplă în comerțul cu autoturisme, toate marile firme care realizează în România profituri fabuloase raportând profituri apropiate de zero. Până și Automobile Dacia, cu o cifră de afaceri de 156 de miliarde de lei, respectiv 34 de miliarde de euro, a plătit cei 16% impozit pe profit doar pentru o cifră raportată de 820 de milioane de lei. Ne oprim aici cu primul set de exemple, precizând că este obligatoriu ca taxa pe lăcomie aplicată de altfel pe un model instituit de Uniunea Europeană și practicat și în alte state să se extindă dincolo e cele patru domenii de activitate prevăzute prin ordonață. Ceea ce se întâmplă însă în domeniile vizate de lege este extrem de scandalos. Și am să mă opresc asupra unui singur exemplu, cel al OMV Petrom.

OMV Petrom Marketing, în 2017, a derulat afaceri de 3,2 miliarde euro, dar a raportat un profit de doar 70 milioane, căruia i s-a aplicat o taxă de 16%. Și cam aceștia sunt singurii bani, care au ajuns la statul român, în condițiile în care OMV Petrom nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de privatizare și dispune, după bunul plac, de zăcămintele de petrol de pe teritoriul României, de zăcămintele de gaze din subsolul Mării Negre, precum și de întreaga producție de gaze de sondă. În ultimii 10 ani, doar distribuția și vânzarea de carburanți au făcut o cifră de afaceri de 21 de miliarde de euro, dar OMV Petrom nu a plătit decât un impozit de 450 de milioane de euro.

Citiți mega-ancheta lui Liviu Alexa din Ziarul de Cluj și cruciți-vă! Ordonanța împotriva lăcomiei, atacată de numeroși rivali ai capitalului străin din România, dar și de vârfurile politice de la Viena, în condițiile în care, culmea, tot în luna decembrie, Austria a instituit la rândul ei o taxă pe lăcomie, este o lege absolut necesară, dar incompletă. Ea trebuie să acopere și celelalte domenii în care evaziunea fiscală este operată în mod constant prin diverse inginerii de „optimizare fiscală". Aici se impune o precizare extrem de importantă. Cum-necum, prin intermediul Serviciului Român de Informații, al DNA și cu complicitatea Justiției, care a acționat în baza blestematelor protocoale, în timp ce în România au venit mari societăți comerciale, aparținând unor state sau chiar multinaționale, care au beneficiat prin neglijența sau bunăvoința instituțiilor statului de un veritabil paradis fiscal, marile societăți cu capital autohton au fost distruse, rând pe rând. Lăsând întregul teren de joc la capitolul mari investiții aproape exclusiv pe mâna capitalului străin. Societățile românești mari, cele care încă mai există cu capital privat sau cele câteva aparținând statului român raportează în mod corect cifrele de afaceri pe care le realizează, precum și profiturile și își plătesc așa cum se cuvine dările la stat. Nu însă și celelalte, care practic au acaparat piața românească. Tocmai de aceea am făcut afirmația că taxa pe lăcomie trebuie extinsă în toate celelalte domenii.

În plus, există o practică și mai păguboasă pentru statul român, în sensul că multe societăți cu capital străin, ca să nu mai vorbim de multinaționale, și-au stabilit sediul fiscal nu în statul în care realizează profiturile, respectiv România, ci în alte părți. Această practică trebuie să înceteze cu desăvârșire încă din 2019. În acest sens, domnului Eugen Teodorovici, ministrul Finanțelor, nu-i rămâne altceva de făcut decât să aplice cu toată rigoarea în România ultima directivă a Uniunii Europene, valabilă pentru întreg spațiul comunitar și care, între altele, prevede și obligativitatea aplicării unor măsuri menite să curme cu desăvârșire o asemenea practică de „optimizare fiscală".

Acolo însă unde legea este încălcată în mod evident și sistematic, ar trebui să intervină celelalte instituții ale statului, inclusiv Parchetul. Sau acolo unde au fost încălcate în mod vădit contractele de privatizare. Cum se întâmplă în cazul extrem de scandalos al OMV Petrom.

Sorin Rosca Stanescu