• Tweet

Mariana Rarinca, femeia de 56 de ani care a făcut șase luni de pușcărie pe degeaba, poate depune oricând plângere penală împotriva președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, și a fostului cumnat al acesteia, Radu Stanciu, cei doi riscând până la 5 (cinci) ani de pârnaie.

Infracțiunea consumată, pentru care există suspiciuni deosebit de rezonabile, grație cărora se impune reținerea lor în stare de arest preventiv, cu cătușele aferente: Inducerea în eroare a organelor judiciare, potrivit art. 268 din noul Cod penal al României. În același timp, procurorii DNA care s-au ocupat de caz, întocmind pe genunchi un rechizitoriu la comandă pe nu mai puțin de 30 de pagini, pentru a-i face pe plac șefei ÎCCJ - pe baza principiului evocat de aceasta, precum că cele două instituții s-ar afla pe aceeași parte a baricadei - ar putea fi anchetați pentru o altă sumedenie de infracțiuni penale, dintre care se remarcă abuzul de drept, participarea la un grup criminal organizat, neglijență în serviciu și alte asemenea.

Pe scurt, Mariana Rarinca a fost încătușată și băgată la beci la doar șase zile de la depunerea unei plângeri penale împotriva ei, formulată de cumnatul înaltei judecătoare Livia Stanciu și susținută de aceasta, după care s-a trezit trimisă în instanță. Judecată la Tribunalul București de către judecătorul Andi Mihai Mălaiu, fost procuror - cum altfel? -, femeia a fost condamnată la 3 (trei) ani de închisoare cu suspendare pentru un iluzoriu șantaj, stabilindu-i-se în sarcină, în mod cert, vinovăția. Judecătorul Mălaiu, care nu se află la prima batjocorire a principiilor pe care se bazează Justiția română, a procedat întocmai ca și într-un caz anterior, când a copiat cuvânt cu cuvânt rechizitoriul DNA, împotriva omului de afaceri Maricel Păcuraru, pe care l-a și condamnat. Ulterior Curtea de Apel București l-a achitat definitiv, din lipsă de probe. În speța Rarinca, sentința strâmbă dată de același personaj infam a fost desființată cu mult curaj de către judecătorii Risantea Gagescu și Damian Dolache, tot de la CAB, care au pus-o pe victima nevinovată a magistraților în libertate. Definitiv.

Cum a fost posibilă această oroare judecătorească, fiindcă nu putem vorbi despre vreo eroare? Așa cum precizam anterior, pe baza parteneriatului strategic de tip mafiot dintre ÎCCJ și DNA, instituții ce se află pe aceeași parte a baricadei, după cum ne-a încredințat înalta Livia Stanciu, cu acceptarea tacită a ideii de către Laura Codruța Koveși. În urma plângerii penale depuse în mod suspect la DNA de către aceasta și cumnatu' - când cazul era, de fapt, de competența Parchetului de pe lângă ÎCCJ - , adjunctul instituției, Marius Iacob, a repartizat-o secției a I-a a instituției, păstorită de procurorul Gheorghe Popovici. Iar acesta i-a însărcinat pe procurorii Iulian Păncescu și Carmen Damian s-o facă praf pe femeie, astfel încât să-și dea seama că s-a pus cu cine nu trebuia. Numai că planurile machiavelice ale magistraților au fost spulberate, fără drept de apel, de către judecătorii CAB, care au constatat că împotriva pârâtei nu exista nicio dovadă că ar fi comis fapta pretinsă, pentru simplul motiv că aceasta - fapta - nu există.

Moment în care, Mariana Rarinca are - potrivit Codului penal al României - posibilitatea legală de-a depune plângere penală împotriva denunțătorilor ei, Livia Stanciu și Radu Stanciu, pentru infracțiunea care în trecut se numea denunț calomnios, iar acum „Inducere în eroare a organelor judiciare". Iată și textul de lege:

Art. 268. - (1) Sesizarea penală, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând ca aceasta este nereală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepsește persoana care a săvârșit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reținerea, arestarea sau de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui față de care s-a făcut denunțul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt nereale.

Al doilea om în stat, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, împreună cu alți patru parlamentari, i-au solicitat public președintelui țării, Klaus Iohannis, să le demită din funcții pe duduile Livia Stanciu și Codruța Kovesi pentru această cârdășie flagrantă împotriva nu numai unei persoane lipsite de apărare în fața luminatelor lor fețe, dar și a principiilor fundamentale ale statului de drept. Cum era și de așteptat, mai mult ca sigur că neamțul nici n-a aflat despre solicitare până în prezent - consilierii acestuia prestând până în prezent lamentabil funcțiile pe care le-au înhățat -, darmite să ia vreo poziție oficială.

Și, parcă, asta nici nu mai contează, atâta vreme cât, în România mileniului III, cetățeanul de rând riscă să fie călcat în picioare, batjocorit și băgat la beci, apoi la pușcărie, nevinovat, de-o justiție coruptă până-n măduva oaselor. Dacă am deranjat cumva cu această judecată de valoare, declar pe propria-mi răspundere că demersul meu nu este altceva decât un veritabil autodenuț și, ca să scap de vreo inculpare abuzivă, mă desistez de la propria-mi faptă, potențial reprobabilă în ochii anchetatorilor, înainte de-a fi luat în vizor de către locotenenții mafiei magistraților, judecători sau procurori care-ar avea pică pe mine. Nu de alta, dar ca să scap de pușcărie...

Dan Coste