Generalul Ilie. De la scularie!

• Tweet

Cu siguranță n-ați uitat episodul din aprilie, de la Constanța, când Ilie Năstase, căpitanul nejucător al echipei de FedCup a României, era scos din incinta terenului în urma circului făcut de jeluitoarea Johanna Konta. Cum sper că n-ați uitat nici cum vreo doi gazetari pîrâți, eșuați în cronica sportivă direct din zona de parascovenii, s-au repezit la Marele Ilie, în loc să-l spurce pe arbitru.

Iar dacă și în presa de la București s-au găsit judecători peltici și chipurile principiali, nedreptatea s-a soldat cu încă o decizie scandaloasă: lui Ilie i s-a interzis accesul în tribune la Wimbledonul din luna mai. Apoi, deși Brexitul începuse să curgă, hop și francezii cu embargoul similar, ca să se vadă că... noblesse oblige, în amintirea celor două titluri cucerite de Năstase la Roland Garros! Ulterior, englezii au încercat să dreagă busuiocul, invitându-l pe Ilie la Turneul Campionilor din toamnă, dar dublul finalist de la Wimbledon și-a refuzat cu demnitate voiajul londonez. În schimb, a fost la Madrid, în tribuna de onoare, alături de Manuel Santana și Nadia Comăneci, invitat fiind de Țiriac, care și-a asumat astfel criticile Federației Internaționle de Tenis, pe lângă propriul său protest înaintat la ITF, la momentul suspendării lui Năstase. Și tot în toamna asta a mai fost ceva, de-a dreptul remarcabil, când șeful diplomației cehe i-a propus lui Ilie Năstase să devină consulul onorific al Cehiei în România, ceea ce marele jucător român a acceptat , cu mândrie nedisimulată, declarând presei: "Este o mare onoare. Ţara mea nu mi-a oferit această şansă, dar dumneavoastră mi-aţi oferit-o şi apreciez acest lucru", citat de Associated Press...

De fapt, Ilie Năstase a fost și continuă să fie, de ani și ani de zile, mai mult decât orice ambasador și de-o mulțime de miniștri de externe. Putea să rămână , oricând și oriunde, când ar fi vrut el, atât înainte, cât și după 1989, dar a ales mereu România. Și o păstrează tot așa, în continuare. A fost, parcă dintotdeauna, ofițer al Armatei Române, dar unul cu totul special, care și-a purtat haina militară cu o mândrie rarissimă, onorând-o ca nimeni altul, dintre nu puținii noștri mari campioni care și-au încheiat carierele sportive cu grade înalte de ofițeri. El, însă, rămâne unic, cum a fost și pe terenul de tenis, iar de ani de zile este o prezență obișnuită atât la Ziua Marinei de la Constanța, cât și la Parada Militară de 1 Decembrie, întotdeauna în ținuta de general cu două stele, al Armatei Române.

Anul trecut, l-am văzut apărând în uniforma militară chiar și în tribună la... Roland Garros, nu știu dacă nu cumva o fi fost așa, vreodată, și la Wimbledon, dar, dacă mă întrebați de ce, v-aș răspunde ca Ilie Moromete: "Ca să se mire proștii!" Nu de alta dar cei din tribune care nu-l cunosc pe Ilie Năstase și nu știu nici că e general cu două stele, fie sunt ignoranți, fie proști de-a binelea! Și-atunci, cum altfel ne-am putea explica că la acest 1 Decembrie i s-a refuzat accesul în tribuna oficială de la Arcul de Triumf?! Nu avea invitație și nici "nu era pe listă"?! Dar cine-o fi făcut lista și cine-o fi trimis invitațiile, deși, între noi fie vorba, chiar are nevoie Generalul Ilie Năstase de vreo invitație de acces, undeva, în România?! Nici ca glumă (proastă) nu e de conceput așa ceva. Pentru tot ce a dăruit României Ilie Năstase, pentru tot ce reprezintă el în istoria tenisului și a sportului românesc, dar și pentru credința cu care și-a slujit țara și haina militară, generalul Năstase trebuie cunoscut, recunoscut și respectat. Chiar mă gândesc că, exact cu gândul la el, Adrian Păunescu a scris „Balada lui Ilie de la sculărie", din care citez ultimele două strofe:

"A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.

Când am auzit-o cu cât interes
îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie !"...

Horia Alexandrescu
Text preluat din România literară