ZC
ZC




ZC




E o ruşine să fi născut român Domnule Dr. Bernd Fabritius?

Postat la: 21.02.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

E o ruşine să fi născut român Domnule Dr. Bernd Fabritius?

În urma emisiunii „Jocuri de putere", difuzată pe postul Realitatea TV la data de 19 februarie 2017, în care aţi infirmat relaţia Dumneavoastră de rudenie cu Fritz Fabritius, doresc să-mi exprim regretul pentru declaraţia pe care am făcut-o, la rândul meu, că sunteţi un urmaş al acelui nazist de origine română.

Îmi menţin însă punctul de vedere că Dumneavoastră, în calitate de Preşedinte al Federaţiei Izgoniţilor (organizaţie publică germană), nu aveţi neapărat căderea să daţi lecţii despre democraţie, combaterea corupţiei şi funcţionarea statului de drept în România. Cititorii de limbă română care nu au avut acces la informaţii din zona presei germane, difuzate de ziare respectabile şi de largă circulaţie, precum „Der Spiegel", „Frankfurter Allgemeine Zeitung", „Frankfurter Rundschau", nu au avut astfel ocazia de a afla, în 2012, că organizaţia pe care o conduceţi a fost coordonată, în trecutul recent, de un for de conducere compus, în proporţie de peste 50%, de foşti nazişti. Fără a comenta acuzaţiile de revanşism aduse în presa germană organizaţiei al cărei lider sunteți, consider că membrii Federaţiei Izgoniţilor din Germania nu trebuie să se erijeze în mentori ai României. Aceste repetate acuzaţii halucinante, publicate chiar în „Handelsblatt" în 2010, arată că Federaţia Izgoniţilor are mai întâi nişte probleme de rezolvat acasă, care ar fi oarecum prioritare faţă de subiectele din România pe care le stigmatizaţi.

Domnule Dr. Fabritius, într-un interviu pentru cotidianul german „Die Welt" din 5 noiembrie 2014 vorbiţi despre copilăria Dumneavoastră sumbră din România. Afirmaţi ca vă simţiţi izgonit, în ciuda faptului că aţi emigrat oficial. Pe larg, vorbiţi despre „presiunea de alungare (Vertreibungsdruck), la care emigranţii de etnie germană au fost expuşi. Deplângeţi faptul că nu aţi avut voie să participaţi la o călătorie cu corul în Bulgaria şi consideraţi acea interdicţie drept o discriminare pe motive etnice. Vă mărturisesc că nici eu, ca etnic român, nu mi-am putut vedea mama timp de trei ani. Perioada comunismului în România a fost una sumbră pentru noi toţi, indiferent de etniile noastre. Fără a lua apărarea fostului regim însă, nu cunosc şi nu am auzit în mediul multietnic în care am copilărit de astfel de discriminări etnice.

Din relatările Dumneavoastră am înţeles că nu mai sunteţi cetăţean român şi că nu vă consideraţi român. Răspunsul Dumneavoastră în cadrul emisiunii la afirmaţiile din spaţiul public, mă îndeamnă, dacă îmi permiteţi, la o comparaţie apreciativă cu fostul Rege al României, Carol al 2-lea. Acesta era considerat primul rege cu adevărat român nu doar pentru că era născut în ţară, dar şi pentru că stăpânea la excepţie vocabularul de invective tradiţionale. Aşadar, în pofida distanţării Dumneavoastră de România, sunteţi în ochii mei un adevărat român, cu bunele și mai puțin bunele noastre, prin modul cum argumentaţi şi apăraţi o cauză.

Este foarte adevărat că România se confruntă cu multe probleme, printre care corupţia ocupă un loc central. Fără îndoială avem nevoie de experţi de talia Dumneavoastră care să ne călăuzească drumul spre atingerea valorilor occidentale. Tocmai originea Dumneavoastră românească trebuie să vă inspire, pentru că românul, după trista perioada a comunismului, este dornic de adevăr, mai presus decât orice. În calitate de verigă dintre Germania şi România, m-aş fi bucurat să aud cum criticaţi Dictatul de la Viena impus de Germania sau Pactul Molotov-Ribbentrop. Ambele fiind semnate de Germania. Nu am auzit până în zilele noastre că Berlinul s-ar fi distanţat de acele tratate care au ciopârţit România sau să-şi fi cerut scuze pentru umilinţa a milioane de români izgoniţi din condei german.

În repetate rânduri aţi amintit în declaraţiile Dumneavoastră din Germania soarta etnicilor germani din România, care au fost deportaţi în Uniunea Sovietică. Pentru adevărul istoric şi credinţa în fosta Dumneavoastră patrie, vă sugerez să explicaţi că Romania s-a opus prevederilor impuse de Aliaţi, care au solicitat munca forţată pentru compensarea pagubelor de război produse de Germania nazistă şi să nu interpretaţi acest fapt istoric drept o acţiune discriminatorie a României împotriva etnicilor germani. Culpabilizarea României nu vă conferă obiectivitatea necesară pentru a promova un viitor temeinic al statului de drept.
Cunoaşteţi, de asemenea, că obiectul acestor replici sau dezvăluiri îşi are începutul în definirea arbitrară de către Germania a saşilor şi şvabilor ca etnici germani (Volksdeutsche), începând cu perioada interbelică.

Aceste comunităţi vorbitoare de germană au emigrat în ţările române unite în România de azi cu sute de ani înaintea înfiinţării statului naţional german, la 1871. La acea dată, Germania nici măcar nu avea stabilit ce este etnic german şi ce nu. Cu atât mai puţin nişte comunităţi vorbitoare de germană care provin şi din zone ale Luxemburgului sau Franţei. Definirea acelor comunităţi ca etnice germane s-a realizat prin Cancelaria de la Berlin, pentru a contura planul de expansiune în Europa de est şi sud-est. Instrumentalizarea politică a vorbitorilor de germană din România a fost motivul pentru pierderile, suferinţele şi necazurile etnicilor germani. Trist dar adevărat, este că această comunitate valoroasă din România este instrumentalizată din nou în jocul politic, fiind pusă în situaţia de a se raporta astăzi, prin FDGR, la GEG (Grupul Etnic German), considerându-se succesorul în drepturi a acelei organizaţii.

Radu Golban

loading...
PUTETI CITI SI...

E o ruşine să fi născut român Domnule Dr. Bernd Fabritius?

Postat la: 21.02.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

0

În urma emisiunii „Jocuri de putere", difuzată pe postul Realitatea TV la data de 19 februarie 2017, în care aţi infirmat relaţia Dumneavoastră de rudenie cu Fritz Fabritius, doresc să-mi exprim regretul pentru declaraţia pe care am făcut-o, la rândul meu, că sunteţi un urmaş al acelui nazist de origine română.

Îmi menţin însă punctul de vedere că Dumneavoastră, în calitate de Preşedinte al Federaţiei Izgoniţilor (organizaţie publică germană), nu aveţi neapărat căderea să daţi lecţii despre democraţie, combaterea corupţiei şi funcţionarea statului de drept în România. Cititorii de limbă română care nu au avut acces la informaţii din zona presei germane, difuzate de ziare respectabile şi de largă circulaţie, precum „Der Spiegel", „Frankfurter Allgemeine Zeitung", „Frankfurter Rundschau", nu au avut astfel ocazia de a afla, în 2012, că organizaţia pe care o conduceţi a fost coordonată, în trecutul recent, de un for de conducere compus, în proporţie de peste 50%, de foşti nazişti. Fără a comenta acuzaţiile de revanşism aduse în presa germană organizaţiei al cărei lider sunteți, consider că membrii Federaţiei Izgoniţilor din Germania nu trebuie să se erijeze în mentori ai României. Aceste repetate acuzaţii halucinante, publicate chiar în „Handelsblatt" în 2010, arată că Federaţia Izgoniţilor are mai întâi nişte probleme de rezolvat acasă, care ar fi oarecum prioritare faţă de subiectele din România pe care le stigmatizaţi.

Domnule Dr. Fabritius, într-un interviu pentru cotidianul german „Die Welt" din 5 noiembrie 2014 vorbiţi despre copilăria Dumneavoastră sumbră din România. Afirmaţi ca vă simţiţi izgonit, în ciuda faptului că aţi emigrat oficial. Pe larg, vorbiţi despre „presiunea de alungare (Vertreibungsdruck), la care emigranţii de etnie germană au fost expuşi. Deplângeţi faptul că nu aţi avut voie să participaţi la o călătorie cu corul în Bulgaria şi consideraţi acea interdicţie drept o discriminare pe motive etnice. Vă mărturisesc că nici eu, ca etnic român, nu mi-am putut vedea mama timp de trei ani. Perioada comunismului în România a fost una sumbră pentru noi toţi, indiferent de etniile noastre. Fără a lua apărarea fostului regim însă, nu cunosc şi nu am auzit în mediul multietnic în care am copilărit de astfel de discriminări etnice.

Din relatările Dumneavoastră am înţeles că nu mai sunteţi cetăţean român şi că nu vă consideraţi român. Răspunsul Dumneavoastră în cadrul emisiunii la afirmaţiile din spaţiul public, mă îndeamnă, dacă îmi permiteţi, la o comparaţie apreciativă cu fostul Rege al României, Carol al 2-lea. Acesta era considerat primul rege cu adevărat român nu doar pentru că era născut în ţară, dar şi pentru că stăpânea la excepţie vocabularul de invective tradiţionale. Aşadar, în pofida distanţării Dumneavoastră de România, sunteţi în ochii mei un adevărat român, cu bunele și mai puțin bunele noastre, prin modul cum argumentaţi şi apăraţi o cauză.

Este foarte adevărat că România se confruntă cu multe probleme, printre care corupţia ocupă un loc central. Fără îndoială avem nevoie de experţi de talia Dumneavoastră care să ne călăuzească drumul spre atingerea valorilor occidentale. Tocmai originea Dumneavoastră românească trebuie să vă inspire, pentru că românul, după trista perioada a comunismului, este dornic de adevăr, mai presus decât orice. În calitate de verigă dintre Germania şi România, m-aş fi bucurat să aud cum criticaţi Dictatul de la Viena impus de Germania sau Pactul Molotov-Ribbentrop. Ambele fiind semnate de Germania. Nu am auzit până în zilele noastre că Berlinul s-ar fi distanţat de acele tratate care au ciopârţit România sau să-şi fi cerut scuze pentru umilinţa a milioane de români izgoniţi din condei german.

În repetate rânduri aţi amintit în declaraţiile Dumneavoastră din Germania soarta etnicilor germani din România, care au fost deportaţi în Uniunea Sovietică. Pentru adevărul istoric şi credinţa în fosta Dumneavoastră patrie, vă sugerez să explicaţi că Romania s-a opus prevederilor impuse de Aliaţi, care au solicitat munca forţată pentru compensarea pagubelor de război produse de Germania nazistă şi să nu interpretaţi acest fapt istoric drept o acţiune discriminatorie a României împotriva etnicilor germani. Culpabilizarea României nu vă conferă obiectivitatea necesară pentru a promova un viitor temeinic al statului de drept.
Cunoaşteţi, de asemenea, că obiectul acestor replici sau dezvăluiri îşi are începutul în definirea arbitrară de către Germania a saşilor şi şvabilor ca etnici germani (Volksdeutsche), începând cu perioada interbelică.

Aceste comunităţi vorbitoare de germană au emigrat în ţările române unite în România de azi cu sute de ani înaintea înfiinţării statului naţional german, la 1871. La acea dată, Germania nici măcar nu avea stabilit ce este etnic german şi ce nu. Cu atât mai puţin nişte comunităţi vorbitoare de germană care provin şi din zone ale Luxemburgului sau Franţei. Definirea acelor comunităţi ca etnice germane s-a realizat prin Cancelaria de la Berlin, pentru a contura planul de expansiune în Europa de est şi sud-est. Instrumentalizarea politică a vorbitorilor de germană din România a fost motivul pentru pierderile, suferinţele şi necazurile etnicilor germani. Trist dar adevărat, este că această comunitate valoroasă din România este instrumentalizată din nou în jocul politic, fiind pusă în situaţia de a se raporta astăzi, prin FDGR, la GEG (Grupul Etnic German), considerându-se succesorul în drepturi a acelei organizaţii.

Radu Golban

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE