• Tweet

Dacă îl vom avea premier pe Dacian Cioloş, atunci România va fi confundată cu o uriaşă necunoscută. Cum poate fi nominalizat un premier, înainte să fi avut loc consultările dintre preşedinte şi partidele politice? Din ce pălărie a fost scos acest nume, în afara oricăror preparative de tip democratic? Pe cine va reprezenta Dacian Cioloş? În slujba cui se va afla el, de fapt? Este Dacian Cioloş o dronă?

Iată doar câteva dintre întrebările spuse sau nespuse, dar adresate, în mod direct, preşedintelui României. Întrebări care aşteaptă un răspuns. Iar acest răspuns poate defini întreaga conduită prezidenţială. Şi direcţia în care se îndreaptă statul român. Insist asupra unei teme esenţiale. Dacă într-adevăr Dacian Cioloş va fi nominalizat pentru funcţia de premier al României, atunci suntem obligaţi să tragem concluzia că a fost încălcată grav una dintre cele mai importante prevederi ale legii fundamentale a României.

În Constituţie scrie, negru pe alb, că pentru a desemna un candidat de prim-ministru, preşedintele are obligaţia să se consulte cu partidele parlamentare. Asemenea consultări au avut loc. Mai mult chiar. Şeful statului a ales să aibă asemenea consultări, inclusiv cu reprezentanţi ai societăţii civile. Fapt contestat vehement de adversarii săi. În frunte cu Traian Băsescu. Eu am susţinut şi susţin în continuare că, în interes naţional, preşedintele are dreptul să se consulte cu cine crede de cuviinţă. Chiar şi cu Mama Omida. Nu există nicio lege care să îi interzică acest lucru. Dar problema este alta.

Ce rost ar avea asemenea consultări dacă, anterior, de capul lui, preşedintele României a decis numele viitorului premier? Înseamnă că această procedură constituţională a consultărilor a fost fentată. Şi nu îmi vine să cred că s-a putut întâmpla aşa ceva. Atât cât îl cunosc pe domnul Klaus Iohannis nu mi-a lăsat niciodată impresia că s-ar putea comporta şmechereşte. Că ar încerca, în vreun fel, să păcălească legea şi să le joace o festă urâtă cetăţenilor României. Dar dacă ambele premize sunt adevărate - că premierul a fost stabilit înaintea consultărilor şi că preşedintele nu joacă teatru - atunci nu avem încotro şi trebuie să ajungem la o concluzie de-a dreptul cutremurătoare. Şi anume că, domnul Klaus Iohannis nu a avut încotro. Că a fost obligat să facă în aşa fel încât să-l scoată pe Cioloş din pălărie.

Dacă aşa stau lucrurile, atunci înseamnă că domnului Klaus Iohannis i s-a impus din afară această candidatură. Şi că, indiferent de dorinţa lui de a respecta Constituţia şi de a da consistenţă acestei proceduri a consultărilor politice, presiunea la care a fost supus a fost atât de puternică încât nu i s-a putut opune. Cine ar fi putut exercita asemenea presiuni asupra instituţiei prezidenţiale a României?

Nu am nicio îndoială că răspunsul poate fi găsit dacă recitim cu atenţie proiectul prezidenţial. Şi Strategia de Apărare a României. Care, de fapt, este o Strategie de Securitate. Nu va fi greu să observăm că întreaga cheie a diversiunii Dacian Cioloş încape în sintagma "Parteneriatul Euro-Atlantic al României". Deci, Dacian Cioloş este o soluţie livrată din afara României. De către cine? Răspunsul la această întrebare trebuie căutat prin analiza modului în care Dacian Cioloş a ajuns comisar european pentru Agricultură şi a felului în care el a servit interesele unor state europene.

În esenţă, Dacian Cioloş provine din "sistem". A absolvit facultatea în România, iar "sistemul" i-a aranjat doi ani de studii post-universitare în Franţa. După care, tot "sistemul" i-a netezit drumul către structurile de vârf ale Uniunii Europene. Pentru început, către structurile birocratice. Unde, în definitiv, fiecare stat membru are autoritatea de a-şi promova funcţionarii. Cândva, pe parcursul acestei cariere europene, Dacian Cioloş a fost preluat, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor demnitari români, de către "licurici".

Nu ştim dacă este vorba despre licuriciul mai mic, care este Uniunea Europeană, sau despre Marele Licurici de la Washington. În mod cert, în calitatea sa de comisar european pentru Agricultură, domnul Dacian Cioloş nu s-a comportat, nicio secundă, ca un cetăţean al României. Pentru România, dosarul agricol este o întreagă succesiune de înfrângeri. Oricare dintre dumneavoastră are posibilitatea să ia contact cu datele Eurostat şi să observe că, raportat la numărul de cetăţeni, România este, de la distanţă, cel mai dezavantajat stat din Uniunea Europeană, la capitolul agricultură.

Deşi cotizăm la Uniunea Europeană după aceleaşi reguli, accesăm fonduri după alte reguli, comparativ cu celelalte state cu o agricultură cât de cât importantă în structura lor economică. Pur şi simplu avem mult mai multe restricţii. Iar Dacian Cioloş nu a făcut absolut nimic pentru a schimba lucrurile. Dimpotrivă. În calitate de comisar european a servit, cu prioritate, interesele Germaniei, Franţei şi al altor câteorva state.

Evident că, în aceste condiţii, devine şi mai prezent răspunsul la întrebarea: de ce şi cum a procedat "sistemul", sistemul naţional, atunci când a creat şi promovat acest produs numit Dacian Cioloş şi când l-a abandonat sau l-a predat "sistemului" Euro-Atlantic? Sau, pur şi simplu, statului german. Şi ce rol a jucat aici relaţia sa de rudenie, dar şi de altă natură, cu generalul Ioan Ardelean, zis Vulpea, cel care a transformat, ani de zile, serviciul secret al Ministerului de Interne într-o poliţie politică extrem de agresivă?

Îmi fac datoria şi îl previn pe preşedintele Klaus Iohannis că toate aceste întrebări pe care le pun eu astăzi, aici - cărora li se pot adăuga multe altele - vor fi puse de întreaga societate civilă şi de o bună parte a clasei politice, în mod insistent, în eventualitatea în care scenariul se confirmă. Iar Dacian Cioloş va fi desemnat candidat de premier.

Sorin Rosca Stanescu