ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




De ce-au refuzat elvețienii bani moca de la guvern

Postat la: 07.06.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

De ce-au refuzat elvețienii bani moca de la guvern

Elvețienii au respins duminica trecută, prin referendum, garantarea venitului minim de 2.200 de euro tuturor cetățenilor, precum și rezidenților de cel puțin cinci ani. Astfel, alegătorii s-au împotrivit nemuncii și lenei, precum și creșterii haotice a natalității.

Un grup de intelectuali din țara cantoanelor a cerut ca venitul minim garantat al cetățenilor să fie asigurat de guvern, la valoarea de 2.500 de franci elvețieni pe lună, iar alocația pentru copii să se majoreze la 625 de franci elvețieni. Și asta cu toată împotrivirea puterii și opoziției din Parlament. La prima vedere, măsura pare a cocheta cu bunăstarea ajunsă la apogeu a populației - menită să-i facă fericiți pe toți acești favorizați de soartă -, dar și cu creșterea natalității. Numai că lucrurile nu stau tocmai așa.

La referendum s-a prezentat mai puțin de jumătate dintre alegători, iar aproape 77% dintre aceștia s-au pronunțat împotriva măsurii. În primul rând, elvețienii n-au fost de acord ca nemunca să fie sponsorizată de guvern, adică de cei care produc bunuri și furnizează servicii. Dacă s-ar fi aprobat o asemenea aberație legislativă (până acum singulară în întreaga lume), ar fi însemnat că lucrătorul ori pensionarul care a muncit o viață și câștigă 2.000 de euro pe lună, ar fi primit 200 de euro din partea statului. În vreme ce acela care stă acasă și nu face nimic, ar fi încasat 2.200 de euro. Iar elvețianul care are o afacere ori o profesie ce-i asigură un venit de peste 2.200 de euro, ar fi rămas cu degetul în gură, el doar plătind pentru bunăstarea celor cu venituri mici, dar mai ales a celor care nu fac nimic.

Și de unde ar proveni acest efort financiar? 73,5% din taxe și impozite, iar 26,5% din transferuri de la ajutoarele sociale, de care nu va mai fi nevoie, de vreme ce cu toții ar fi primit stipendia garantată. De asemenea, elvețienii au înțeles că prezența unei mari mase monetare pe piața ar fi crescut substanțial consumul, însă și inflația, în timp, ceea ce ar urma să impună majorarea taxelor și impozitelor. Lucru de care leneșului nu i-ar fi păsat prea mult, comparativ cu cel activ pe piața muncii ori cu pensionarul, care și-au dat seama de pericol.

Nici majorarea alocației de stat pentru copii n-a fost privită cu ochi buni, fiindcă deși ar crește populația, acest spor s-ar înregistra tot în rândul populației sărace, care ar transforma natalitatea într-o sursă de existență fără muncă. Să nu uităm că în țara cantoanelor, dintr-o populație de circa opt milioane de locuitori, foarte mulți sunt cetățeni naturalizați, proveniți din toate colțurile lumii.

Cu toate că s-au împotrivit „salariului de elvețian", alegătorii au votat pentru reducerea perioadei de acordare a azilului la 140 de zile - de la 400 de zile cât este în prezent -, în special în scopul atragerii de mână de lucru și sporirii bazei de impozitare. Dacă în România s-ar ajunge la un astfel de referendum, cetățenii ar rupe pur și simplu urnele în ziua votului. Iar autoritățile ar constata că populația țării nu este de 18 milioane de cetățeni, ci depășește cu mult 23 de milioane, câți eram prin anii '90. Iar în numai doi, trei ani, am mai contabiliza câteva milioane de bebeluși.

Dan Coste

loading...
PUTETI CITI SI...

De ce-au refuzat elvețienii bani moca de la guvern

Postat la: 07.06.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Elvețienii au respins duminica trecută, prin referendum, garantarea venitului minim de 2.200 de euro tuturor cetățenilor, precum și rezidenților de cel puțin cinci ani. Astfel, alegătorii s-au împotrivit nemuncii și lenei, precum și creșterii haotice a natalității.

Un grup de intelectuali din țara cantoanelor a cerut ca venitul minim garantat al cetățenilor să fie asigurat de guvern, la valoarea de 2.500 de franci elvețieni pe lună, iar alocația pentru copii să se majoreze la 625 de franci elvețieni. Și asta cu toată împotrivirea puterii și opoziției din Parlament. La prima vedere, măsura pare a cocheta cu bunăstarea ajunsă la apogeu a populației - menită să-i facă fericiți pe toți acești favorizați de soartă -, dar și cu creșterea natalității. Numai că lucrurile nu stau tocmai așa.

La referendum s-a prezentat mai puțin de jumătate dintre alegători, iar aproape 77% dintre aceștia s-au pronunțat împotriva măsurii. În primul rând, elvețienii n-au fost de acord ca nemunca să fie sponsorizată de guvern, adică de cei care produc bunuri și furnizează servicii. Dacă s-ar fi aprobat o asemenea aberație legislativă (până acum singulară în întreaga lume), ar fi însemnat că lucrătorul ori pensionarul care a muncit o viață și câștigă 2.000 de euro pe lună, ar fi primit 200 de euro din partea statului. În vreme ce acela care stă acasă și nu face nimic, ar fi încasat 2.200 de euro. Iar elvețianul care are o afacere ori o profesie ce-i asigură un venit de peste 2.200 de euro, ar fi rămas cu degetul în gură, el doar plătind pentru bunăstarea celor cu venituri mici, dar mai ales a celor care nu fac nimic.

Și de unde ar proveni acest efort financiar? 73,5% din taxe și impozite, iar 26,5% din transferuri de la ajutoarele sociale, de care nu va mai fi nevoie, de vreme ce cu toții ar fi primit stipendia garantată. De asemenea, elvețienii au înțeles că prezența unei mari mase monetare pe piața ar fi crescut substanțial consumul, însă și inflația, în timp, ceea ce ar urma să impună majorarea taxelor și impozitelor. Lucru de care leneșului nu i-ar fi păsat prea mult, comparativ cu cel activ pe piața muncii ori cu pensionarul, care și-au dat seama de pericol.

Nici majorarea alocației de stat pentru copii n-a fost privită cu ochi buni, fiindcă deși ar crește populația, acest spor s-ar înregistra tot în rândul populației sărace, care ar transforma natalitatea într-o sursă de existență fără muncă. Să nu uităm că în țara cantoanelor, dintr-o populație de circa opt milioane de locuitori, foarte mulți sunt cetățeni naturalizați, proveniți din toate colțurile lumii.

Cu toate că s-au împotrivit „salariului de elvețian", alegătorii au votat pentru reducerea perioadei de acordare a azilului la 140 de zile - de la 400 de zile cât este în prezent -, în special în scopul atragerii de mână de lucru și sporirii bazei de impozitare. Dacă în România s-ar ajunge la un astfel de referendum, cetățenii ar rupe pur și simplu urnele în ziua votului. Iar autoritățile ar constata că populația țării nu este de 18 milioane de cetățeni, ci depășește cu mult 23 de milioane, câți eram prin anii '90. Iar în numai doi, trei ani, am mai contabiliza câteva milioane de bebeluși.

Dan Coste

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE