ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Ce stat santinelă alegem? Militarizat sau civil

Postat la: 07.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Ce stat santinelă alegem? Militarizat sau civil

Îmi pare rău că sunt cel care a deschis această aprigă dezbatere. Legată de preconizatul Comitet de Supraveghere a Macrostabilităţii. Care ar urma să fie condus de guvernatorul Mugur Isărescu. Comparat, în iureșul disputei, de către doctorul Radu Golban, cu un Ayatollah. Regret nu pentru că disputa ar fi rea în sine. Dar simt că lucrurile o iau puțin razna.

Maşina de zgomote este prea puternică. Iar opinia publică are nevoie de alternative explicate cât se poate de limpede. Si nu de și mai multă confuzie. Opțiunea, în esența ei, este între creșterea exponențială a gradului de disciplină la toate nivele statului și menținerea unui grad rezonabil al funcționării instituțiilor democratice. Din nefericire, trebuie să alegem. Ei bine, ce alegem?

Nu mă socotesc în drept să judec calitățile pe care domnul Mugur Isărescu le are sau nu le are, ca de guvernator al Băncii Naționale. Și nici nu doresc să-i fac acestuia vreun proces de intenție, legat de uriașa putere de care el va dispune când se va substitui, parțial, Executivului. În fine, nu este, pentru moment, esenţial să ştim în ce măsură asistăm sau nu la o manevră politică, de mare anvergură, pusă la punct în tandem cu președintele Iohannis și cu acordul deplin al partenerilor noştri euroatlantici. Cu totul altceva este important pentru moment. Și anume să decidem dacă România se află sau nu într-o situație cu totul și cu totul specială, sub aspect geostrategic, și dacă această situație îndreptățește sau nu creșterea gradului de disciplină. În detrimentul democrației.

Cred că sunt multe luni de când, analizând diverse evoluții în raportul dintre instituțiile fundamentale ale statului și, în primul rând, între cele trei puteri, legislativă, executivă și judecătorească, am semnalat că trecem printr-un proces destul de rapid de militarizare. În mod deliberat și programatic, la vârful celor mai importante instituții se instalează, confortabil, purtători de uniforme sau persoane aflate, așa cum se spune, sub drapel.

Cumva, într-un mod mai laminat, mai puțin brutal, se petrece cam ceea ce se petrecea în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, sub domnia lui Carol al II-lea. Deosebirea fundamentală constă în faptul că, acum, România se află, pentru prima dată în întreaga ei istorie, într-un parteneriat solid cu cea mai puternică alianță militară și politică din lume. Dar, totuși, suntem un stat de graniță. Un stat santinelă. Aceasta ne poate aduce, pe termen lung, imense avantaje. Dar pe termen scurt ne obliga la sacrificii.

Întregul tărăboi care mărește și mai mult temperatura adusă de caniculă, stârnit de respingerea de către președinte a Codului Fiscal și, apoi, imediat de inițierea acestei forme de inchiziție asupra actelor Guvernului, în materie financiar-economică, își are originea tocmai în nevoia statului român de a se autodisciplina, sub toate formele, chiar cu riscul alterării conținutului democratic pe care ar trebui să-l aibă un stat UE și NATO.

Singur că, prin acest Comitet de Supraveghere, care va fi condus de Mugur Isărescu și care va trece, vrem nu vrem, o parte a puterii executive în mână corifeilor Băncii Naționale, vom asista la o interferență a unei instituții nealese de către cetățeni, Bancă Națională, în treburile puterii executive care, până la urmă, este expresia unei opţiuni realizate prin vot democratic. Mai mult chiar, acest Comitet va cenzura, implicit, și actele celei mai reprezentative puteri a statului, care este cea legislativă, blocând promovarea unor legi apreciate drept imprudente sau obligând Parlamentul, prin mașinăria de vot a majorității, să adopte unele acte normative agreate, sugerate sau chiar inițiate din interiorul Băncii Naționale.

Aceasta este, în esență, bătălia la care asistăm. Bătălia reală. Care este calea cea mai bună de urmat? Prudența, chiar dacă nu este excesivă, în materie economico-financiară, are costurile ei. Și beneficiile ei. Pe de altă parte, exercițiul deplin și democratic, funcționarea liberă a instituțiilor statului, relaxarea fiscală și atitudinea libertariană în raport cu economia își au și ea beneficiile și costurile ei. Asta este ceea ce contează. Asta trebuie să cântărim. Asta trebuie să cântărească, cu luciditate, partidele, în această toamnă politică.

SR Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Ce stat santinelă alegem? Militarizat sau civil

Postat la: 07.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Îmi pare rău că sunt cel care a deschis această aprigă dezbatere. Legată de preconizatul Comitet de Supraveghere a Macrostabilităţii. Care ar urma să fie condus de guvernatorul Mugur Isărescu. Comparat, în iureșul disputei, de către doctorul Radu Golban, cu un Ayatollah. Regret nu pentru că disputa ar fi rea în sine. Dar simt că lucrurile o iau puțin razna.

Maşina de zgomote este prea puternică. Iar opinia publică are nevoie de alternative explicate cât se poate de limpede. Si nu de și mai multă confuzie. Opțiunea, în esența ei, este între creșterea exponențială a gradului de disciplină la toate nivele statului și menținerea unui grad rezonabil al funcționării instituțiilor democratice. Din nefericire, trebuie să alegem. Ei bine, ce alegem?

Nu mă socotesc în drept să judec calitățile pe care domnul Mugur Isărescu le are sau nu le are, ca de guvernator al Băncii Naționale. Și nici nu doresc să-i fac acestuia vreun proces de intenție, legat de uriașa putere de care el va dispune când se va substitui, parțial, Executivului. În fine, nu este, pentru moment, esenţial să ştim în ce măsură asistăm sau nu la o manevră politică, de mare anvergură, pusă la punct în tandem cu președintele Iohannis și cu acordul deplin al partenerilor noştri euroatlantici. Cu totul altceva este important pentru moment. Și anume să decidem dacă România se află sau nu într-o situație cu totul și cu totul specială, sub aspect geostrategic, și dacă această situație îndreptățește sau nu creșterea gradului de disciplină. În detrimentul democrației.

Cred că sunt multe luni de când, analizând diverse evoluții în raportul dintre instituțiile fundamentale ale statului și, în primul rând, între cele trei puteri, legislativă, executivă și judecătorească, am semnalat că trecem printr-un proces destul de rapid de militarizare. În mod deliberat și programatic, la vârful celor mai importante instituții se instalează, confortabil, purtători de uniforme sau persoane aflate, așa cum se spune, sub drapel.

Cumva, într-un mod mai laminat, mai puțin brutal, se petrece cam ceea ce se petrecea în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, sub domnia lui Carol al II-lea. Deosebirea fundamentală constă în faptul că, acum, România se află, pentru prima dată în întreaga ei istorie, într-un parteneriat solid cu cea mai puternică alianță militară și politică din lume. Dar, totuși, suntem un stat de graniță. Un stat santinelă. Aceasta ne poate aduce, pe termen lung, imense avantaje. Dar pe termen scurt ne obliga la sacrificii.

Întregul tărăboi care mărește și mai mult temperatura adusă de caniculă, stârnit de respingerea de către președinte a Codului Fiscal și, apoi, imediat de inițierea acestei forme de inchiziție asupra actelor Guvernului, în materie financiar-economică, își are originea tocmai în nevoia statului român de a se autodisciplina, sub toate formele, chiar cu riscul alterării conținutului democratic pe care ar trebui să-l aibă un stat UE și NATO.

Singur că, prin acest Comitet de Supraveghere, care va fi condus de Mugur Isărescu și care va trece, vrem nu vrem, o parte a puterii executive în mână corifeilor Băncii Naționale, vom asista la o interferență a unei instituții nealese de către cetățeni, Bancă Națională, în treburile puterii executive care, până la urmă, este expresia unei opţiuni realizate prin vot democratic. Mai mult chiar, acest Comitet va cenzura, implicit, și actele celei mai reprezentative puteri a statului, care este cea legislativă, blocând promovarea unor legi apreciate drept imprudente sau obligând Parlamentul, prin mașinăria de vot a majorității, să adopte unele acte normative agreate, sugerate sau chiar inițiate din interiorul Băncii Naționale.

Aceasta este, în esență, bătălia la care asistăm. Bătălia reală. Care este calea cea mai bună de urmat? Prudența, chiar dacă nu este excesivă, în materie economico-financiară, are costurile ei. Și beneficiile ei. Pe de altă parte, exercițiul deplin și democratic, funcționarea liberă a instituțiilor statului, relaxarea fiscală și atitudinea libertariană în raport cu economia își au și ea beneficiile și costurile ei. Asta este ceea ce contează. Asta trebuie să cântărim. Asta trebuie să cântărească, cu luciditate, partidele, în această toamnă politică.

SR Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE