Ce iese din doua fracturi

• Tweet

Este limpede ca obiectivul acestei intalniri din Biroul Oval, initiata de Donald Trump, nu se reduce doar la un semnal de recunostinta dat de liderul american reprezentantului unui stat care si-a dovedit, pe deplin si constant, loialitatea fata de Washington.

Oricat de pragmatic ar fi Trump, solicitarile lui nu se vor reduce doar la exploatarea resurselor energetice ale Romaniei, la ocuparea unei pozitii privilegiate la Marea Neagra ori la achizitiile de armament pe care Bucurestiul urmeaza sa le faca, platind, in viitorii ani, intre 8 si 10 miliarde de dolari fabricantilor din Statele Unite. La limita, daca cumva acest proiect va fi discutat, discutia nu se va reduce nici macar la mutarea, pe teritoriul Romaniei, a bazei militare americane de la Incirlik, pe motiv ca Turcia a devenit nesigura. E clar ca America vrea mai mult decat atat de la un stat aflat la frontiera sud-estica NATO. Washingtonul incearca, oricat ar fi de straniu, cumintirea Germaniei prin intermediul Romaniei.

Daca, in linii mari, stim cam intre ce limite vor fi formulate solicitarile lui Donald Trump, ceea ce Romania va cere in schimb reprezinta o adevarata enigma. A fost lansat zvonul conform caruia Klaus Iohannis, inainte a pleca la Washington, a avut o intalnire cu liderul PSD si presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea, cu care ar fi cazut de acord asupra mandatului sau la Casa Alba. Ramane de vazut daca aceasta informatie se confirma sau nu. Dar chiar daca se confirma, Klaus Iohannis tot nu are, in spate, vointa politica necesara pentru a-si lua angajamente pe termen lung fata de Donald Trump si pentru a reorienta politica externa a Bucurestiului la nivel regional, european si global. O asemenea strategie nu ar putea fi asumata, chiar si de catre un presedinte aflat in armonie cu majoritatea parlamentara, fara un acord formal al legislativului. In absenta unui asemenea acord, niciun angajament cat de cat relevant nu functioneaza.

Cu atat mai mult nu functioneaza cu cat cei doi parteneri de dialog sunt, fiecare in felul lui si pastrand respectuos proportiile, expresii ale unei fracturi. Desi abia a castigat alegerile, Donald Trump este tinut in garda de o opozitie extrem de puternica, virulenta si chiar violenta, care apare chiar si in propriul partid. Si este supus unei anchete a procurorilor, dar si a Congresului care se poate dovedi devastatoare. Iar despre Klaus Iohannis nu mai sunt necesare explicatii. Al doilea mandat al sau este pus intre paranteze. Si nu se stie prea bine nici cum il va incheia pe primul.

Se stie ca, pana in prezent, Iohannis a executat ad litteram tot ceea ce i-a cerut cancelarul Angela Merkel in mod direct sau prin interpusi. Dar, astazi, s-a creat o situatie cu totul si cu totul noua si extrem de periculoasa. Dupa ce, timp de 70 de ani, Statele Unite au sustinut financiar, logistic, politic si militar recrearea unei Germanii puternice si unificate, iata ca doamna Merkel ii da Americii cu tifla, anuntand, in tremeni expliciti, un divort de aliatul ei. Si fiind locomotiva Uniunii Europene, e clar ca Berlinul va incerca din rasputeri sa indeparteze Europa de Statele Unite. In aceasta confruntare extrem de dura, Klaus Iohannis, ca persoana, este prins la mijloc. Antrenand dupa el si Romania. Dar daca presedintele este fracturat, Romania nu se poate fractura. La fel cum America nu se poate fractura daca Donald Trump e fracturat. In schimb, raporturile dintre Statele Unite si Germania vs Europa, antrenand si Romania, s-ar putea fractura.

Intalnirea lui Klaus Iohannis cu Donald Trump are tote sansele sa iasa foarte prost. Soldandu-se cu consecinte nefaste pentru el insusi si pentru Romania. Dar are si toate sansele sa iasa foarte bine, in masura in care reprezentantul Romaniei stie ce vrea. Dar stie?

Ceea ce mie personal nu imi place deloc, ceea ce nu miroase a bine este ca putem intui cu relativa precizie care vor fi solicitarile lui Donald Trump si intre ce parametri vor varia acestea, dar nu stim nimic despre ceea ce Romania, prin vocea presedintelui Klaus Iohannis, este pregatita sa ceara in schimb. Nu poti sa te asezi la masa negocierilor fara cateva scenarii foarte precise in cap. Sau poate nu este o masa a negocierilor. Poate, cine stie, Iohannis a plecat la Washington pe post de sluga. Cu singurul obiectiv de a executa, intocmai si la timp, comenzile Casei Albe. Chiar si in acest scenariu negru, el tot va avea o surpriza. Pentru ca nu va intalni, in persoana lui Donald Trump, un vataf. Sau un sultan. Sau un kaizer. Va intalni pur si simplu un negociator. Un om care face afaceri de stat. Care cere si ofera la schimb dupa ce se tocmeste la sange. Ar fi complet debusolat Donald Trump, daca ar descoperi ca nu are cu cine negocia in persoana lui Klaus Iohannis.

Dar sa fim totusi optimisti. Poate, cine stie, se va petrece o minune. Daca nu ne ajuta intelepciunea, buna pregatire si cunoasterea temeinica a psihologiei celeilalte parti, poate ne ajuta Dumnezeu.

Sorin Rosca Stanescu