Când vorbim despre mafia procurorilor?

• Tweet

Corupția ucide, a spus-o și actualul locatar de la Cotroceni. Rezultate asemănătoare pot genera și alți factori, cum ar fi indiferența, complicitatea, diletantismul, reaua-credință și multe altele. Populația este îngrozită în aceste zile de scandalul mafiei dezinfectanților, care cine știe câți oameni a omorât până-n prezent. Noroc cu presa, că altfel nu se afla nimic.

Multe persoane binevoitoare m-au înjurat atunci când, după tragedia Colectiv, am susținut că a ajunge în spital și a deceda constituie o oroare, salvarea pacienților fiind starea de normalitate acceptată de societate. Că de ce mă iau de medici, după ce zeci de arși au intrat în spital vii și au ieșit morți? Ce, e vina halatelor albe? Da, e vina lor și-a multor altora. A unor adevărate mafii care s-au îmbogățit nu numai din banii românilor, dar și din sângele acestora.
Presa tipărită (cu tot cu derapajele ei specifice oricărei societăți), distrusă efectiv în regimul Băsescu, n-a prididit să dea în vileag, de peste 25 de ani, sumedenia de mafii din România. Iar justiția și alte instituții de forță ale statului au conspectat cu conștiinciozitate articolele, acestea fiind cea mai consistentă sursă de informare de care au dispus.

Și, în continuare, ce-au făcut, până în prezent? Absolut nimic, preferând să asiste impasibile la degradarea vieții românilor, a societății în general, treabă pentru care au încasat salarii grase cu nemiluita. Diversele parchete, bunăoară, s-au înființat abia de un an, doi, ori au funcționat, bine mersi, în toți acești ani? Și dacă au funcționat, la fel ca poliția și diversele servicii secrete, de ce nu și-au făcut treaba, măcar cercetând dezvăluirile de presă care le-au stat la dispoziție? Moment în care putem crede că procurorii, alături de judecători, sunt și ei înregimentați într-o mafie care lucrează împreună cu celelalte, împotriva statului și-a cetățeanului de rând.

După scandalul dezinfectanților este foarte probabil să asistăm la un altul, despre care presa tipărită a tot scris, mai ales după anul de grație 2000. Este vorba despre mafia medicamentelor, în special raportat la prețurile mari ale acestor produse și la calitatea inferioară a unora dintre acestea, în ceea ce privește concentrația de substanță activă. După care ar putea urma mafia auto, știut fiind faptul că multe automobile comercializate în România sunt inferioare calitativ celor ce se vând în alte țări. Apoi, mafia alimentară, iar aici avem multe produse care atentează la siguranța consumatorilor, cum ar fi laptele și produsele lactate care nu conțin pic de lapte, pateuri cu arome de carne, dar cu puțină carne sau deloc, băuturi răcoritoare din fructe, dar fără fructe și multe, incredibil de multe altele. Ca să nu mai vorbim despre mafia notarilor, a executorilor judecătorești și a practicienilor în insolvență, a băncilor care-și scot în permanență profiturile din țară, fără să achite statului impozitele aferente, a privatizărilor pe nimic și alte asemenea.

Dar toate acestea n-ar fi existat, ori ar fi avut o amploare mult mai mică, dacă procurorii și-ar fi făcut treaba, trimițându-i pe mafioți în instanțe, iar judecătorii i-ar fi condamnat, prejudiciile provocate fiind recuperate. Ceea ce nu s-a întâmplat, fiindcă mulți dintre acești magistrați și-au dat mâna cu infractorii, trăgând de timp cu anii, de la o lună la alta, în așteptarea fluturașului de salariu. Motiv din care suntem îndreptățiți să considerăm că trebuie să existe și o mafie a procurorilor, a judecătorilor sau a polițiștilor, dar pe aceștia cine să-i dea în vileag, că tribunalele poporului din timpul dictaturii comuniste nu mai există?

Dan Coste