Autodenunţ. De ce îmi plac Adrian Năstase şi Traian Băsescu

• Tweet

Zilele trecute, am mărturisit cu sinceritate, pe Facebook, că mi-a plăcut foarte mult recentul interviu pe care fostul premier Adrian Năstase l-a acordat Antenei 3. Drept urmare, unii dintre prietenii virtuali m-au tras rapid de „mânecă", tot pe cale „virtuală", manifestându-şi dezaprobarea stârnită de, spuneau ei, „gusturile" mele politice... Gusturi care, dacă nu se discută - potrivit cunoscutului aforism -, se dispută, totuşi, cu argumente „pro" şi „contra". Perfect de acord, doar sunt un om al dialogului!

Interviul acordat de Adrian Năstase mi-a plăcut independent de orice afinitate politică, cu atât mai mult cu cât eu am ales să mă retrag - şi am făcut-o, la modul oficial! - din viaţa politică, fără să activez vreodată în cadrul PSD. Şi nici nu este vorba despre o problematică legată ombilical de gusturi. Dimpotrivă. Adrian Năstase îmi place fiindcă este, într-adevăr, un animal politic real, dotat deopotrivă cu o minte strălucită şi cu un instinct de invidiat. Nici cei mai aprigi duşmani ai săi nu i-ar putea nega autenticele calităţi politice, mai cu seamă că acestea sunt de ordinul evidenţei!

Să ne amintim doar că Năstase a fost premierul care a negociat integrarea României în NATO şi a deschis, din punct de vedere diplomatic, tratativele privind integrarea în Uniunea Europeană. O fi mult, puţin?! Totodată, Adrian Năstase este un intelectual care a scris numeroase lucrări de specialitate (nimeni nu l-a acuzat vreodată de plagiat!), este expert în drept internaţional şi e unul dintre cei mai abili diplomaţi de care a beneficiat România postdecembristă. E o certitudine: Adrian Năstase este şi rămâne un animal politic de excepţie, ceea ce nu se poate afirma (absolut deloc!) despre 99% dintre „greii" de astăzi ai politicii mioritice, indiferent de culoarea politică a acestora! Haideţi să fim serioşi...

Responsabilii politici ai prezentului nu mai pun accent, aproape deloc, pe aspectele ideologice, doctrinare, pe luptele constructive de idei care exced orice răfuieli de conturi (omniprezente în actualitatea noastră politică). Liderii nu mai sunt crescuţi „bine" şi „solid", pas cu pas, în pepinierele de partid, ci transferaţi şi postaţi, peste noapte, în preajma unor butoane. De aceea sunt fragili, lipsiţi de vlagă, idei şi verb.

În altă oridine de idei, sunt convinsă că nimeni nu m-ar putea suspecta că aş putea avea vreo afinitate (cât de mică!) pentru fostul preşedinte Traian Băsescu - doar am ales să ies din politică, decât să ajung membră a PMP! Totuşi, nu pot să nu recunosc că, la fel ca Adrian Năstase, Traian Băsescu este, de asemenea, un veritabil animal politic. Din nefericire pentru noi, cei mulţi, politica românească nu prea mai are prea mulţi vectori de excepţie. Ceea ce degradează, pe zi ce trece, climatul nostru politic. Şi nu numai.

Simona Man