• Tweet

În cursul lunii octombrie 2006, presa centrală îl cita pe Traian Băsescu, preşedintele de la acea vreme : "Munaf a fost preluat şi este în custodia americanilor. Noi nu aveam dreptul să-l luăm". Practic, preşedintele nega faptul că Mohammad Munaf, al doilea terorist al ţării şi martor cheie în răpirea jurnaliştilor români în Irak, ar fi fost în custodia ofiţerilor Serviciului de Informații Externe.

În viziunea sa, predarea irakianului de pe teritoriu românesc direct în mâinile americanilor era o poveste. Jurnaliştii care au stat o noapte la Ambasada României din Irak şi Octavian Hârşeu, ofițerul de spionaj extern care îl însoţise în mașină pe teroristul american, de la locul eliberării până la ambasadă, minţea sau erau nebun. Din păcate pentru fostul preşedinte, minciuna a fost scoasă la iveală în faţa instanţei Curţii de Apel Bucureşti în data de 7 iunie 2007, când negociatorul Hârşeu confirma, încă odată sub jurământ, faptul că Munaf a fost prezent în Ambasada României din Irak şi a fost predat americanilor la ordin.

Mai mult de atât, fostul "diplomat" a declarat că Mohammad Munaf a locuit în ambasadă, fiind dus de mai multe ori la întâlniri cu americanii. Octavian Hârşeu a recunoscut şi contribuţia arabilor Raad Halool şi Shamil Al Abadi în zilele crizei răpiţilor, dar şi faptul că cei doi care au interdicţie de intrare în România au fost prezenţi în ambasadă. De ce a mințit Băsescu opinia publică și mai ales de ce recuperarea teroristului american este mai importantă decât prinderea partemerului său Omar Hayssam ?

Mii de dolari pentru piciorul româncuței

Mohamad Munaf a fost monitorizat de autoritățile române încă din studenție, din anii '80, când a produs un accident de mașină, lovind o fată, cu mașina pe trotuar. Pentru a nu fi trimis acasă, irakianul ar fi plătit o sumă de bani doctorilor și fetei. Mohammad Munaf povestea deseori ce a pățit în timpul studenției cu o româncuța. Se deplasa cu mașina personală pe bulevardul Magheru din capitață când, spune Munaf, "Curva a coborât de pe trotuar și a băgat piciorul sub roată." "Eram disperat. Ce să fac?", povestea acesta.

Era în pragul expulzării. Un milițian isteț i-a spus că trebuie să se înțeleagă cu fata. Altfel, va fi expulzat. Înapoi în Irak, pe Moahammad îl aștepta războiul. Înrolat în trupele regimului Saddam, studentul putea fi trimis oricând pe front. A dat 3.000 de dolari, șpagă la doctor și a schimbat radiografia. "Pe ea am îmbrăcat-o în blugi. Și sus și jos. Așa se purta pe vremea aceea", povestea americanul din spatele biroului său din Manhattan Grup, trei decenii mai târziu. După 1990, teroristul a dispărut o perioadă, întorcându-se din Olanda, fericit posesor de cetățenie americană. Avantaj pe care l-a folosit din plin pentru protejarea, spălarea și ascunderea fondurilor și bunurilor folosite în acțiuni teroriste de gruparea Hayssam.

Paravan pentru afacerile teroristului Omar Hayssam

Așadar, din propriile declarații reiese că Mohammad Munaf apare în firmele teroristului Omar Hayssam ca urmare a faptului că avea calitatea de cetățean american. Beneficiind de acest statut, Munaf nu era decât un paravan pentru teroristul sirian în multitudinea afacerilor ilegale desfășurate de Omar și frații săi pe teritoriul României. Pe numele familiei Munaf (Mohammad și Georget), primul terorist al țării și-a înstrăinat averea, începând cu sfârșitul anului 2004, numindu-l președinte al grupului de firme Manhattan pe americanul de ocazie.

Deasemenea, în ceea ce privește participarea teroristului Munaf la șmecheriile partenerului său Omar, trebuie menționat că autoritățile române nu și-au dat câtuși de puțin silința pentru a identifica rețeaua folosită de american în finanțarea și sprijinirea acțiunilor de crimă organizată. Una dintre surorile sale, Miriam (sau Mariam), milionară în Irak și rezidentă în Marea Britanie, deținea la Londra, firma Timesco Ltd (de instrumente și servicii medicale) și este, alături de frați și cumnați, participantă direct la rețeaua de crimă organizată a teroristului Omar Hayssam. Miriam este menționată în declarațiile lui Mohammad Munaf, ca fiind cea care trebuia sa-i elibereze infractorului sirian certificate medicale false (care atestau că ar fi bolnav psihic) cu care să scape din închisoare.

Deși autoritățile române știau foarte bine modul fraudulos în care Omar Hayssam își înstrăinase o parte din avere și firme (avându-l sub supraveghere specială din 2001), prin transfer către familia Munaf, încă din 2004, nu au luat nicio măsură pentru a-l împiedica sau a pune sechestru pe averea sa. Nici în timpul răpirii, nici imediat după eliberarea jurnaliștilor, nu s-au făcut demersuri de identificare a surselor de finanțare a activităților criminale desfășurate în plan internațional de grupul lui Omar Hayssam (din care făceau parte Viktor Bout și Mohamad Munaf). Nu se știe cum, Munaf reținut de trupele americane în Irak și judecat în România, acesta reușește să-și înstrăineze averea, inclusiv toate firmele luate de la Omar Hayssam. Probabil, prin acte false. Nu se știe de ce nu a fost dată în urmărire sora acestuia Miriam pentru participare la acțiunile grupului de crimă organizată condus de Omar Hayssam.

În notele serviciilor secrete

Mohamad Munaf a fost cercetat de procurorii români pentru evaziune fiscală şi alte infracţiuni economice. Nota strict secretă a DGIPI nr. 00922119/04.04.2005 îl acuză pe Mohammad Munaf de evaziune fiscală, înșelăciune și spălare de bani. Presa centrală a scris despre Munaf că s-ar fi aflat în spatele dispariţiei navei „Red Sky", care transporta aproape 2000 de tone de nitrat de amoniu poros de la combinatului Nitramonia din Făgăraş. Marfa (material cu dublă utilizare civilă și militară) trebuia livrată către Societe Nationale et Miniere din Mauritania.

O destinație de tranzit des folosită de serviciile secrete române și de contrabandiștii internaționali pentru transportul armamentului către zona arabă, mai ales spre Irak. Nava Red Sky plecată din portul Constanţa în vara lui 2001, n-a ajuns niciodată la destinaţie. Combinatul făgăraşean Nitramonia n-a recuperat nici un leu din transportul pierdut. Se pare că încărcătura a fost deturnată de Mohamad Munaf în folosul teroriştilor din Irak, care folosesc azotatul poros de amoniu pentru fabricarea explozibilului. Substanța se folosește de obicei ca îngrășământ în agricultură, dar în formă uscată (strat mai gros de 10 centimetri) sau îmbibat cu motorină și în amestec pulbere de aluminu, azotatul poros de amoniu se transformă într-un explozibil extrem de puternic.

Din declarațiile scrise ale teroristului american luate după arestare (de magistrații români într-o locație securizată din Aeroportul Internațional din Bagdad), reiese că Munaf l-a ajutat pe Hayssam la identificarea și procurarea din Irak a unei cantități apreciabile de mercur roșu, o substanță folosită în industria militară, nucleară dar și de teroriști la fabricarea bombelor artizanale. Același Mohammad Munaf, persoana desemnată să şteargă urmele lui Omar prin firme, fiind cel care a fost introdus în mai multe societăţi în 2004, imediat ce au debutat anchetele cu privire la deturnarea de fonduri sau spălare banilor.

Dat în urmărire prin Interpol, protejat de SUA

Cetățeanul american Mohamad Munaf este preluat de ofițerii Serviciului de Informații Externe din Bagdad în aceiași zi cu ostaticii români și este dus cu aceștia în sediu Ambasadei României din Irak (teritoriu românesc). În dimineața următoare, jurnaliștii români se întorc în țară la bordul unui avion Hercules C 130B, iar teroristul american este predat trupelor SUA staționate în Bagdad - Forțele de Comandă 134. Unul dintre conducătorii echipei SIE de intervenție, care l-a preluat și adus pe Munaf la ambasadă a fost colonelul Octavian Hârșeu, oficial consilier al ambasadorului român Mihai Ștefan Stuparu și negociator de limbă arabă pe toată perioada crizei ostaticilor. În sediul ambasadei române din Bagdad, Mohamad Munaf a intrat în custodia trupelor de pază și securitate care, ulterior, a primit misiunea de a-l escorta pe terorist la autoritatea americană.

Ofițerii SIE care cunosc aceste amănunte (în afară de jurnaliștii români) sunt: Mihai Ștefan Stuparu (cunoscut în Centrală ca Billy sau Trabant), Cristian Voicu (consulul general al României din Bagdad), Ruxandra Budeanu - atașat și Cristian Lățea - consilier. Deși plecarea jurnaliștilor români către București era anunțată și programată în ziua eliberării, avionul a decolat de abia a doua zi. Negocierile cu Forța Multinațională condusă de SUA, care dorea să îi audieze pe ostatici (după cum s-a aflat mai târziu) s-au prelungit și s-au complicat deoarece americani doreau să stea de vorbă și cu foștii ostatici români. După o serie de discuții cu ambasadorul american în Irak și după unele șicane, jurnaliștii au decolat sub supravegherea maiorului SRI Florian Coldea, iar Mohamad Munaf a fost predat autorităților militare americane câteva zile mai târziu. Nu se știe nici astăzi, oficial, la ordinul sau cu aprobarea cui. Ministerul de Externe ne-a declarat că nu există vreun protocol de predare.

Teroristul american Mohammad Munaf a fost înregistrat în centrul de detenție Abu Ghrayb ca deținut SUA cu numărul US91Z200175. Trupele americane l-au protejat mai mult de zece ani, timp în care al doilea terorist al României, Mohammad Munaf a fost condamnat la moarte de un tribunal irakian și la ani grei de închisoare în România. Ministrul Justiției Monica Luisa Macovei se opune în mod repetat cererii de extrădare pe care statul român trebuia să o facă în vederea aducerii teroristului american în fața instanței din România, împiedicând aflarea adevărului în dosarul de trafic international cu armament (628/D/P/2005) și înfăptuirea actului de justiție în dosarul răpirii (540/D/P/2005). Munaf ajunge în cele din urmă să fie căutat de Interpol pentru fapte de terorism. Zece ani mai târziu, in ciuda ordinului minstresei PDL, nr. 1833/C/ 05 decembrie 2005, prin care aceasta se opunea formulării cererilor de extrădare a teroristului american Mohamad Munaf, americanii se descarcă de gestiune și ni-l pun în brațe cu tot cu faptele sale.

Primele mărturii în dosarul Armamentul

Din declarațiile fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu, magistratul care a instrumentat dosarele secretizate Răpirea din Irak și Armamentul, reiese că Mohammad Munaf a fost primul care a vorbit despre traficul ilegal cu armament și activitățile de crimă organizată desfășurate pe teritoriul României de clanul Hayssam pe mâna contrabandistului Viktor Bout. Astfel, teroristul american dezvăluia organelor de anchetă, numele de cod al traficantului de armament care apare în discuţiile cu Omar Hayssam pe această temă.

Printre altele, Ivanov, identificat mai târziu în persoana colonelului GRU (serviciul secret al armatei ruse) Ivan Grigorevici Busuioc era partener de ilegalităţi cu numai puţin celebru Shimon Naor. Dealtfel, imediat ce a fost arestat şi interogat, Ivanov şi-a adus aminte despre interesul partenerului Omar Hayssam pentru tractoare, combine şi elicoptere produse în Belarus. Nastasiu afirmă că cei doi se cunoscuseră la începutul anilor 2000 la Bucureşti, având apoi avut numeroase întâlniri şi discuţii referitoare la tranzacţii cu echipamente militare la Moscova şi în Siria, cu mai multe delegaţii din care făceau parte Nicolae Săracu, Cico Dumitrescu, Mustafa Tlas. Cazul Busuioc a fost conexat dosarului 628/D/P/2005 şi a fost rezolvat prin arestarea, judecarea şi condamnarea traficantului Bout în anul 2007, în hotelul Mariott din Bangkok. Țigareta II este un alt dosar conexat la Armamentul.

Judecat și condamnat de instanțele române în contumacie pentru fapte de terorism, cetățeanul american Mohammad Munaf a fost dat în urmărire prin Interpol pentru fapte de terorism. Aproape un deceniu a fost de negăsit, deși toată lumea știa că este în custodia autorităților SUA, patenerul strategic al României. La sfârșitul lunii august 2015, Președinția României anunța că teroristul american a fost adus în țară și încarcerat. Oficialii români nu au oferit nicio explicație despre modul în care Munaf a fost preluat și adus în țară, încălcându-se astfel ordinul ministrului Monica Luisa Macovei nr. 1833/C din dcembrie 2005.

Eduard Ovidiu Ohanesian