Explozia aroganței maghiare le-a bubuit mintile intunecate celor de la Bucuresti in arzătoarea chestiune a gazelor de la Marea Neagră

• Tweet

Vestea privind gazele de la Marea Neagră a făcut dintr-o dată explozie şi un foc imens s-a aprins în complicatul nostru spaţiu mediatic. Cel care a aprins verbal acest foc, cu pagube posibile de miliarde de dolari, a fost un reprezentant de seamă al Ungariei, Kristof Terhes. Acest pretins partener a venit cu ifose de superioritate de la Budapesta, parcă anume pentru a le spune românilor că sunt nişte proşti, şi că nu ştiu să facă altceva cu gazele lor decât să le ardă, sub forma unui foc mare şi inutil.

Unii spun scandalizaţi că a fost o mare, mare insultă. Personal aş spune că a fost mai curând un act de mare binefacere. Acest foc colosal ne-a luminat minţile ţinute în întuneric. Aici, vecinii noştri maghiari, care se cred atât de deştepţi faţă de noi, din cauza aroganţei cu care s-au obişnuit să ne trateze, au comis o mare prostie. Dacă ar fi tăcut şi nu ne-ar fi insultat, gazele poate ar fi trecut la ei fără probleme şi fără ca noi să ştim de ele. Acum, aceste probleme, au şi aparut. Acum ştim că, prin metode dubioase şi ocolind, o bună bucată de timp, orice dezbatere publică, cei care deţin puterea în România erau pe punctul de a transmite gazele noastre pe mai nimic celor care ne sunt cei mai aprigi adversari. De ce şi pentru ce, nu ştim. Totuşi, în mod cu totul surprinzător, am asistat la o mare minune. Replica la marele foc mediatic declanşat de emisarul maghiar a venit cum nu ne aşteptam.

În mod cu totul miraculos, datorită lui Liviu Dragnea, Camera Deputaţilor a votat, în ziua de 9 iulie 2018, Legea offshore sub o formă care ne face puţin mai optimişti. În fapt, am ajuns în situaţia uimitoare în care „penalul" Liviu Dragnea ne câştigă câteva miliarde de dolari în plus, în opoziţie cu preşedintele ţării şi cu interesele maghiare. Felicitări! Să vedem, în această situaţie, pe ce anume s-a bazat Ungaria - în tupeul inegalabil pe care l-a avut prin emisarul său - în atât de încâlcita afacere a gazelor din Marea Neagră. Ungurii nu au nicio tradiţie în materie de petrol şi gaze. Românii, din contră, au o tradiţie de necontestat, chiar şi pe plan internaţional în această privinţă. De ce, totuşi, ungurii se cred mai deştepţi decât românii într-un domeniu în care, în mod evident, au o expertiză mult mai redusă?

Explicaţia este foarte simplă. Pentru că s-au obişnuit să profite sistematic şi metodic de diviziunile noastre autodistrugătoare. De asemenea, pentru că au început să stăpânească la perfecţiune arta de a ne şantaja pe considerente electorale, exploatându-ne slăbiciunile prin folosirea calului troian înfipt adânc în inima ţării, sub denumirea de UDMR. Pentru că, tot aşa, românii preocupaţi până la obsesie de lupta pentru combaterea corupţiei, pe care o consideră absolut primordială în momentul de faţă, nu mai au forţa necesară pentru a fi şi eficienţi. Pentru că Ungaria, din contră, neavând această preocupare, cu toate că este tot aşa de coruptă, se concentrează mai mult pe eficienţă. Aşa au ajuns ungurii la performanţe cu adevărat excepţionale faţă de noi. Repetăm un singur exemplu. Ungurii cumpără grâul românesc, îl transformă în cocă şi-l revând tot românilor sub formă prelucrată, câştigând mai mult decât dacă l-ar cultiva.

După acelaşi tipic deja omologat, gazele din Marea Neagră, reprezentând avuţia României, ar fi trebuit doar să o tranziteze pe aceasta printr-o conducta bine subtilizată pentru a ajunge în Ungaria. De aici să fie distribuite cu beneficii colosale altor sateliţi din zonă, chiar şi nouă, românilor, prin taxarea respectivă, bineînţeles, după voinţa suverană a Budapestei. Absolut extraordinar! Geniala aroganţă maghiară nu ar fi fost însă posibilă, dacă nu ar fi avut un important sprijin extern şi intern.

Pe plan extern, aşa cum am mai spus, ungurii joacă acum în stilul foarte parşiv al lui Victor Orban la toate capetele posibile şi cu europenii şi cu ruşii, şi în principal şi cu americanii. Presiunile americane pentru a-i convinge pe români să cedeze în faţa Ungariei în problema gazelor indică o foarte mare, mare problemă. Se pare că americanii, fiind aliaţi atât cu ungurii cât şi cu românii preferă să-i ajute dilemic mai mult pe primii decât pe noi. Acest aspect relevant şi pentru alte situaţii conflictuale în care Statele Unite ar avea de ales între unii şi alţii impune pe plan geopolitic o analiză specială deosebit de aprofundată. Explozia mediatică a gazelor din Marea Neagră ar trebui să fie detonatorul unor preocupări de importanţă vitală pentru România.

Pe plan intern, complicitatea de care au beneficiat ungurii cu privire la gaze este mai mult decât evidentă. Au metoda lor bine rodată. Acelaşi şantaj parlamentar şi electoral. Prin aplicarea clasică a acestei metode, gazele din Marea Neagră ar fi putut fi cedate Ungariei, în condiţii care depăşesc orice măsură rezonabilă. Dacă o asemenea lovitură ar fi ajuns la reuşită, Victor Orban ar fi putut pretinde să fie considerat - pe bună dreptate - un erou al Ungariei, în dorinţa sa de a ajunge cât mai mare. Nu s-a întâmplat, însă, chiar aşa, cu toate că nu putem fi prea siguri de viitor. Oricum am întoarce-o, românii sunt acum în faţa unei foarte mari provocări, la care trebuie neapărat să răspundă, nu numai prin vociferări.

După ce s-a votat surprinzătoarea lege pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră, în ziua de 9 iulie 2018, să sperăm că Liviu Dragnea - care este artizanul acestei legi - va rămâne consecvent şi ferm în apărarea intereselor noastre, în faţa celor care în mod vizibil vor să ne tragă o teribilă macropăcăleală, profitând de luptele noastre intestine provocate de combaterea corupţiei, care ne monopolizează neproductiv tot potenţialul.

Corul celor angajaţi ca să le apere interesele a şi început să devină din ce în ce mai sonor. În mod paradoxal sunt sprijiniţi chiar de preşedintele ţării. Bătălia, de fapt, de-abia acum începe. Acum să-l vedem pe vulnerabilul dar abilul nostru Liviu Dragnea, dacă este tot aşa de puternic ca Victor Orban al Ungariei. Într-un caz similar, acesta a luat o poziţie foarte energică faţă de multinaţionalele din Ungaria care-şi repatriau profiturile, câştigând în final partida faţă de ele. Liviu Dragnea ar trebui să facă la fel. În niciun caz să nu se lase intimidat de ameninţările actualilor investitori, privind presupusa lor intenţie de a se retrage. Nu se vor retrage, după cum nu s-au retras nici multinaţionalele din Ungaria, după ce l-au ameninţat zgomotos pe Victor Orban. Dacă cumva, considerându-se torpilaţi - aşa cum susţin unii oratori cu capul în nori - se vor decide să se retragă, cu atât mai bine.

În această eventualitate greu de crezut, autorul acestui articol, ajuns la 90 de ani - din care 45 trăiţi în România şi 45 trăiţi în Franţa, îi garantează lui Liviu Dragnea, pe baza unei îndelungate experinţe internaţionale, că va găsi imediat alţi investitori mai buni şi în măsură să accepte condiţii mai avantajoase pentru ţara noastră. Având în vedere că până acum nu am fost în stare să generăm proiectele de ţară de care avem atâta nevoie, să profităm cel puţin de această rară oportunitate. Un proiect de ţară extraordinar ni se oferă pe tavă ca un dar al lui Dumnezeu. Să nu facem ca binecunoscutul personaj biblic care şi-a vândut moştenirea pentru o strachină de linte.

Aşa cum în Transilvania, de câte ori apărea o frumoasă biserică ungurească, vizavi apărea şi o biserică românească chiar mai frumoasă, aşa şi acum, trebuie să venim cu o soluţie românească în ceea ce priveşte valorificarea gazelor din Marea Neagră, mai interesantă decât cea ungurească. Şi aceasta, mulţumindu-i fratelui ungurean, care ne-a adresat incendiar o provocare atât de interesantă pentru România.

Valeriu Verbi